Am fost duminica trecută în Herăstrău, cu soția, la plimbare, ca de obicei, în weekend, când rămân în București. Când am ieșit, pe la ieșirea de la statuia lui Charles de Gaulle, am trecut pe lângă un muzician cu coadă, care, așezat pe o bancă de pe partea stângă, cânta rock la o chitară electrică conectată la două boxe. Mi-a plăcut cum cânta tipul, și, după ce i-am pus o bancnotă pe capacul de cutie de lângă boxe, m-am așezat pe o bancă din apropiere și l-am ascultat timp de vreo zece minute.
Am văzut o chestie interesantă: un cuplu cu un cărucior, ei – foarte tineri, a fost și el vrăjit de interpretarea rockerului. În timp ce el s-a apropiat și a depus o bancnotă mult mai mare decât a mea lângă chitarist, ea, foarte frumoasă (atât de frumoasă!), cu coadă și cu o rochiță fancy, cu gambe superbe, și sandale, a împins căruciorul câțiva metri, mai mulți, în pași de dans, ritmați. Foarte sexuală tipa!
Jurnal Bogdan 
Dragă domnule Bogdan,
aţi scris pe blogul domnului profesor:
„Dl Liviu ține la conceptul marxismului fără frontiere, care transcende și lichefiază statele, înglobându-le într-un formă unică de organizare (de fapt, da, marxismul așa și este în teorie, el este militant și globalizator și acesta este și unul dintre motivele pentru care mă îndoiesc de succesul lui), negând conducerile marxiste naționaliste pe care le numește social-fasciste.”
După cum vedeţi burghezia este cea care lichidează acum frontierele şi statele naţionale. Conceptul de stat naţiune pare să-şi fi terminat rolul pe scena istoriei. Locul lor este luat de o putere statală transnaţională euro-atlantică numită, cred eu foarte sugestiv, de către A. Zinoviev Supersocietatea Occidentală, organizată şi condusă de marele capital financiar. Transferul de suveranitate către aceasta nouă structură politică este deosebit de evident şi de limpede pentru toată lumea. NATO şi Uniunea Europeana sunt cele mai cunoscute organizaţii prin care acest transfer este instituţionalizat şi grăbit. Mie personal mi se pare că acest fenomen este un rezultat logic al procesului acumulării capitalului, descris de K.Marx în Capitalul, care a ajuns la un nivel atât de ridicat încât vechea formă politică a naţiunilor se constituie într-o frână în calea dezvoltării sale, acesta descotorosindu-se de ea fără nici un fel de strângere de inimă. Dealtfel, materialismul istoric ne învaţă că şi statul naţiune are caracter istoric, a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii omeneşti şi va dispare pe o alta. Nimic nu este etern in ceea ce priveşte formele social-politice, ci ele se succed in mod dialectic.
Burghezia s-a folosit de conceptul de naţiune pentru a se emancipa de sub tutela feudală pentru a-şi propaga ideile sale revoluţionare în lume şi apoi pentru a-şi consolida şi spori puterea.
De acum înainte, noţiunea de naţiune îşi va epuiza sub presiunea noilor forme de putere transnaţionale valenţele politice şi se va refugia în sfera culturii. Capitalismul a adus pe lume în zorii apariţiei sale naţiunile el le va dizolva. Cum va arăta lumea fără state naţionale ? Ce se va alege de România? Sunt întrebări tulburătoare cărora doar putem să le întrezărim un răspuns.
Socialismul marxist rămâne, în opinia mea, singura alternativă valabilă la capitalism, fiind cea mai închegată şi unitară doctrină politică dintre toate cele ce se opun capitalismului. Deci prin forţa lucrurilor lupta contra sistemului bazat pe exploatare şi pe repartizarea inechitabilă a producţiei sociale se va duce fără frontiere sub lozinca mai actuală ca niciodată „Proletari din toate ţările uniţi-vă!” , subliniind încă o dată caracterul transnaţional al socialismului marxist.
Stimate d-le Liviu,
O să fac un rezumat la ceea ce am scris, pe blogul d-lui Valerius, şi anume că, datorită unor probleme, nu pot răspunde acum, dar voi răspunde cum am un pic de răgaz (opiniile domniilor voastre le găsesc foarte interesante) şi că deja am creionat în minte răspunsurile.
Mesaj postat azi pe blogul d-lui Valerius:
Stimate d-le Liviu,
Este și nu este cum spuneți dvs.
Eu am un master în Administrație Publică și Integrare Europeană, la ASE, și am avut materii de studiu care s-au ocupat tocmai de această suprastructură, Uniunea Europeană.
Eu unul nu cred că rolul națiunilor s-a încheiat, și că națiunile nu vor mai activa decât în sfera culturală. Credința mea este că Uniunea Europeană a apărut ca o reacție la imperialismul american. Avem o Americă, pe de-o parte, și pe de altă parte o Europă condusă de Germania (și între ele Rusia, China, Israelul, statele arabe din Orientul Mijlociu etc.)
Problema care s-a pus cu UE este dacă acesta va fi o uniune de state independente (precum Comonwealthul sau fostul CSI) sau va fi o federație. Cert este Uniunea este organizată sub forma cercurilor concentrice de putere, care sunt trei la număr, în primul inel, cel mai apropiat de centrul puterii, se află Germania,Franța și Marea Britanie, de exemplu, în timp ce noi ne aflăm în ultimul cerc, cu Bulgaria, suntem barbarii de la graniță :), ca pe vremea Imperiului Roman.
Vorbind de națiune și rolul ei, hai să ne gândim la SUA, ca stat federal. Aproape că statele componente sunt ca niște națiuni, au guverne proprii și autonomie extinsă. În UE, prin tradiție istorică și politică, națiunile sunt foarte delimitate. Vedem ca o Franță, o Germanie, o Olandă sau o Italie să renunțe la atributele naționale? Niciodată, cel puțin nu în următoarele decenii. Și dacă nu renunță aceste state la prerogativele naționale, nici România nu va renunța.
Voiam să mă opresc aici, dar m-a incitat ceea ce ați scris despre socialismul marxist care va profita de lichefierea granițelor. După cum am spus deja, consider marxismul aplicat în practică, datorită doctrinei prost întocmite, ca un ciclu sortit eșecului. Poate odată schimbată această doctrină, ea va avea șanse de succes (sau, ca să fiu răutăcios, o să spun că am avea șanse să scăpam întotdeauna de ea! :))
Ar trebui să vă dea de gândit, d-le Liviu, cantitatea mare de suferință pe care experimentele marxiste au adus-o în lume. Dl Valerius sunt sigur că mi-ar da replica cum că și capitalismul a adus multă suferință. Eu i-aș răspunde că nu e așa. Știu un lucru, că cel puțin eu, proletar cu guler alb prin activitate și oarecum mic-burghez ca trai, o duc relativ bine, și am dus-o relativ bine până acum, după 1989, așa cum nu aș fi dus-o niciodată în social-fascismul românesc 🙂 sau în vreun stalinism anume, rusesc sau de altă natură. Deci măcar din punctul acesta de vedere dl Valerius greșește, așa după cum greșește dacă ne gândim la cetățenii statelor vestice.
Pe de altă parte, după cum am scris într-o postare care nu a apărut încă pe blogul d-lui Valerius, eu, pentru binele poporului, aș sluji orice regim naționalist și gospodar care ar îndrepta lucrurile de la noi, fie el și cu etichetă marxistă, deși aș prefera un regim naționalist tip democrație vestică, social-democrat și care ar impune respectarea legii, a regulilor.