Monthly Archives: Mai 2011

Dedicație pentru TLC

După ce a murit tatăl meu, când eu aveam doar 23 de ani, m-a luat sub aripa lui un domn de la jobul de atunci, noi eram automatiști la o centrală telefonică automată de 10.000 de abonați ce deservea zona Dorobanți, eram elita proletarilor, ca să zic așa, eram niște muncitori superinstruiți.

Domnul Emil era un mare iubitor de literatură și de femei. Avea o vorbă: ”Orice femeie are rotunjimile ei, tot are un funduleț plăcut la pipăit”.

Vorbinde de funduri plăcute, mai jos am postat calendarul Miss Reef 2011. Cu dedicație pentru amicul meu TLC.

Secolul furiei?

Proprietarul blogul La conu’ Mişu (blog aflat în lista mea de bloguri) s-a dovedit de-a lungul timpului nu numai un fin observator al evenimentelor social-politice, dar totodată și un elaborator de prognoze de mare acuratețe. Am preluat un articol de pe blogul său ( http://conumishu.wordpress.com/2011/05/16/capul-lui-vrem/ ):

Capul lui (…) vrem !

(…) <- se completează după preferințe

The same worldwide economic downturn roiling the Arab “street” is awakening the American “street,” and the peasants are beginning to mutter and reach for their pitchforks. Their homes, their livelihoods, their basic assumptions about life are threatened, and – like their Arab cousins thousands of miles away – they are angry, puzzled, and in a rebellious mood. Who can blame them? When they go food shopping, the price of a cucumber has doubled since last week: the price of a scrawny chicken, whose breasts resemble those of an anorexic fashion model, has tripled – while the cost of driving to market continues to rise with ominous speed. We’re angry, and who can blame us?

Anger seems to be the defining emotion of our era, the one thing that binds an American housewife shopping for dinner with her equivalent across the ocean – a blind, often misdirected fury at the way things are. Instead of fulfilling the vision of the flower children, who hailed the Age of Aquarius as a time when all would join hands and sing “Kumbaya,” it turns out the future is a world where all join hands and sing “Off with their heads!” “We’ve had enough!” “Down with the regime!”
( Riders of the Storm )

Măcar a fost săltat unul dintre capii bandei, tovarășul (doar e mare sculă – se potrivește – socialistă în Franța) șef FMI, prins din nou cu mîna în chiloții cuiva, pare-se fără autorizație. De la unii învățați să stea permanent cu mîna în buzunarele altora nici nu e un transfer prea spectaculos.

Dar, în spiritul epocii furiei, vreau să văd toată banda cu cătușe și săltată în dube plecate într-o direcție pe veci necunoscută.
Plus trepădușii locali care nu mai au neuroni decît pentru lins și minciuni tot mai ridicole.
A venit vremea furiei, asta e clar. Așa că putem spune: nu, nu e criză, e mult mai rău ! Cu speranța că… tot răul spre bine. Speranța și furcile, o rețetă veche de cînd lumea, bă, sofisticaților !

Scrisoare deschisă către Marcel

Marcel,

Ca o completare la ce ți-am scris ieri:

Tu spui că pentru a începe o renaștere spirituală trebuie să ierți. Sunt de acord cu tine. Numai că nu poți să ierți pe cei care ponegresc religia ortodoxă, a noastră și înaintașilor noștri, care au luptat, au suferit și au murit sub Crucea ortodoxă, pe cei care ne ponegresc țara și poporul, care vor destrămarea acestora, pe cei care vor să ne impună anormalul ca normal și viceversa și aici se integrează și Lori, care, pentru diversificare mai semnează și Dama cu pandalii, chestie care i se potrivește, să recunoaștem (ia uită-te și vezi ce clip cu lesbiene a postat gagica de Crăciun, asta ca să ne arate care sunt concepțiile ei despre viață și care îi este nivelul de inteligență și de cultură!).

Marcel, am remarcat că ești interesat de istorie. Asta este un lucru bun. Două sunt cărțile care sunt cel mai apropiate de idealul de obiectivitate și pe care ar trebui să le citești, ”O istorie sinceră a poporului român” de Florin Constantiniu și ”Istoria loviturilor de stat din România”, de Alex Mihai Stoenescu, ambii autori sunt niște istorici excelenți și serioși.

Hai să discutăm un pic despre ce înseamnă istoria. Unele doctrine politice și unii oameni, care sunt mânați mai mult de idealuri și mai puțin de cunoștințele istorice, modifică istoria în funcție de dorințele lor.

De exemplu, Antonescu pentru istoriografia comunistă este un fascist criminal de război, pentru legionari este un trădător, în timp ce pentru mine el este un patriot, însă un om politic și un militar care a făcut greșeli, chiar mari greșeli, greșeli la care se pare că și-a adus aportul și starea de sănătate de la momentul luării acelor decizii.

Tudor Vladimirescu pentru istoriografia comunistă este un mare patriot, în timp ce mai nou este prezentat ca un om violent, și chiar homosexual, care a vrut să fie domn și care a încurcat-o pentru că i-a înșelat pe eteriști, în general, și pe iubitul lui, Alexandru Ipsilanti, în particular, înțelegându-se cu turcii ca să fie domn, eteriștii aflând de trădarea lui.

Mihai se pare că nu a avut în gând unirea românilor, cât crearea unui regat feudal și a unei dinastii. Prezentarea Unirii de de la 1600 ca împlinirea idealului național a fost găselnița lui Bălcescu pentru a avea suport pentru propaganda în favoarea Unirii tuturor românilor.

Cuza, Cuza a avut o înțelegere cu masonii lui, printre care s-a numărat atunci și marele Ion I. Brătianu – ulterior acesta nu a mai vrut să aibă de-a face cu masoneria anticreștină, legându-și cu legământ și fiii în acest sens -, ca să ia domnia pentru Unire, iar apoi să se dea laoparte ca să vină un principe dintr-o casă regală europeană pe tron, care să înființeze o dinastie națională și să prezerve Principatele Unite, până la unirea cu celelalte teritorii locuite de români (lucru care s-a și întâmplat în decembrie 1918).
Cuza a făcut în mod clar lucruri bune, reforma agrară este unul dintre ele. Cu multe dintre reformele lui însă, datorită faptului că au fost copiate după model străin și nu au fost adaptate realității noastre (așa s-a întâmplat la noi și după revoluția/ lovitura de stat din decembrie 1989), au existat probleme de implementare și s-au creat probleme după (Stoenescu face o excelentă prezentare a perioadei lui Cuza în primul volum din ”Istoria loviturilor de stat din România”). Se pare că domnitorul a fost amestecat și în asasinarea primului-ministru Barbu Catargiu, care se opunea la unele dintre proiectele lui Cuza.
Cuza și-a creat o camarilă, de genul celei care mai târziu Carol al II-lea o va aduna în jurul lui și nu voia să mai plece de la putere. Cuza nu putea crea o dinastie, nu era de os domnesc și oricum nu avea moștenitori oficiali, el fusese acceptat doar ca o soluție temporară.
Vajnic bărbat moldoveanul, cafegiu, cartofor și afemeiat. Nopțile pierdute și cafeaua sunt lucrurile care i-au distrus sănătatea. Când complotiștii au intrat peste el în dormitor, domnitorul nu a mai avut timp să mai apuce pistoalele de la capul patului. Lângă el, în pat, era prințesa Maria Obrenovici, care era înțeleasă cu complotiștii. Cu prințesa, care îi dăruise doi fii, a și plecat Cuza spre Brașov, după abdicare, într-o caleașcă. Doamna Elena a venit după, cu copiii.

E-mail despre Libia

Libyan rebel fighters prepare rockets

Libyan rebel fighters prepare rockets

Am primit pe e-mail, de la un bun amic, textul următor, intitulat:

LIBIA – ce nu va fi publicat probabil niciodată de către mass-media.

Câteva lucruri despre Libia din timpul regimului dictatorului Gaddafi (care cică și-a chinuit groaznic poporul!):

– Poporul libian primea credite fără dobândă
– Elevii primeau salariul mediu al profesiei pe care o învățau.
– Daca cineva nu-și găsea loc de munca, statul îi plătea salariul normal, ca și cum ar fi lucrat.
– Tinerii căsătoriți primeau casă gratis de la stat.
– Orice tânar libian, daca se inscria la orice facultate din lume, primea 2.500 Euro de la stat plus întreținere plus o mașină.
– Mașinile erau vândute cetățenilor la preț de fabrică.
– Libia nu avea datorii externe.
– Educația și asistența medicală erau gratuite.
– 25% din populație are facultate.
– Pe străzi nu sunt cerșetori, toata lumea are locuință.
– O pâine costă 15 cenți.

Deci era rău de tot în Libia.

Nu e de mirare că pentru cei ce conduc din umbră lumea acesta Libia este o problemă. Gaddafi nu a fost de acord cu dobânzile mari aplicate de Banca Mondială. Asta a fost cu siguranță una dintre cauzele pentru care acesta a fost etichetat ca dictator și pentru care acum este tratat ca un criminal.

Libia a fost o ȚARĂ L I B E R Ă, de aici declanșarea războiului fratricid din această țară.

În rest? No comment.

Început de vară

Acum câteva zile o somitate a cerut o situație, o cerere de date care avea un punct ce se referea și la unul dintre cele câteva proiecte ale mele.
Șefuța nr. 2 mi-a zâmbit blând, cu zâmbetul ei de madonă, și mi-a spus că e urgent. Păi cum altfel s-ar fi putut dacă cerea somitatea? Deja visele mele cu mers cu bicicleta prin Herăstrău și jucat ping-pong fugeau ușor ușor spre alții mai puțin solicitați decât mine.
Am stat și am lucrat la raport și pe la șase și jumătate, după ce l-am terminat și l-am verificat, am plecat spre casă.

Am făcut un ocol spre casă și am trecut prin Piața Matache, de unde am luat andive. Andivele cu ulei de măsline și cu suc de lămâie sunt o garnitură excelentă.
Am ieșit din piață și am luat-o pe aleea care duce la Agenția de Voiaj CFR. Din spate se auzeau doar discuțiile țărăncilor care își strângeau marfa, iar în fața mea se vedea soarele care apunea. Mi-am dat seama că îmi iubesc țara așa cum e ea, cu bunele și relele ei, și că mă închipui doar cu greu trăind în altă țară.

Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare

Mulțumesc d-lui Bracău pentru acest clip cu predica legată de Ștefan cel Mare și Sfânt!

Tot de 9 mai

Nimic în lume nu-i mai sfânt