Monthly Archives: Aprilie 2012

1 Mai

1 Mai – Ziua internațională a oamenilor muncii. Zi liberă cam în toată Europa (mai puțin în Elveția). La noi, în socialism, în anii ’80, ţin minte că această zi se sărbătorea cu mici şi crenvurşti, ca şi Ziua Naţională, 23 August, festin, ce mai!

Puştii, azi, sărbătoresc 1 Mai în principal spărgând geamurile de la hoteluri. It’s a way of life.

Ce nu trebuie să uităm noi, ăştia, proletarii proletari şi cei cu gulere albe (intelectualii), care suntem slugi pentru un salariu, este că pentru drepturi trebuie luptat, în România de azi nimeni nu mai are de dat decât dacă negociezi cu el.

Sărbătoare plăcută!

Anunțuri

19-20 de ani

Când ascult melodiile vechi ale lui Kylie, mă simt din nou foarte  tânăr, la 19-20 de ani. Parcă mai ieri, la această vârstă, în permisii, mă ferchezuiam ca să mă întâlnesc cu puștoaicele.  În astfel de momente, dădeam dovadă de  acel amestec de nerăbdare și speranță specific vârstei.

În unitatea de luptă în care eram, la trupă, în  momentele libere citeam beletristică – printre alți autori, mi-aduc aminte cu deosebire de Rudyard Kipling, cu povestirile lui cu militari a căror acțiune se petrece în perla coroanei, India  – și repetam la matematică, ca să mai dau o dată la facultate, după cele șaisprezece luni de armată. Vârsta de 19-20 de ani, cu puritatea și sentimentele ei ardente.

Video

Paşte Fericit!

Ce se mai întâmplă pe la vecinii noștri unguri

Mai jos un articol interesant de azi, din Cotidianul on-line, despre cum se luptă maghiarii pentru a scăpa de statutul de colonie. Captivantă lupta aceasta a maghiarilor cu capitalul străin acaparator. De exemplu, iată că ei se zbat să-i zboare pe francezii de la GDF Suez, care dețin numai 25% din compania de distribuție a apei din Budapesta, în timp ce noi ne complacem cu Apa Nova, filială în România tot a unui grup francez, Veolia Eau, căreia i-am concesionat serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare din Municipiul Bucureşti până în anul 2025, începând cu anul 2000. Mai observăm din articol că ungurii au de stat Poşta, Compania de electricitate şi Oficiul de turism. Noi, în schimb, am privatizat furnizarea și distribuția de curent electric din Banat, din Sud și din Dobrogea, dând-o italienilor, lui Enel, vrem să privatizăm Poșta și ne străduim din greu să scăpăm de companiile profitabile Hidrolelectrica și Nuclearelectrica. Cât despre Oficiul de turism maghiar, nu am decât cuvinte de laudă pentru acesta, am avut contact cu el în ambele rânduri cât am stat în Budapesta, de acolo am primit o sugestie foarte bună pentru un furnizor privat de servicii de cazare prima dată când am venit în Budapesta și am luat în ambele rânduri pliante cu hărți și tichete de reducere pentru diverse obiective turistice. Să nu admiri lupta ungurilor?

Ungaria lui Orban: o luptă pierdută în faţa companiilor occidentale

 Autor: Călin Marchievici

Ungaria este prima ţară fostă socialistă care a privatizat sectoare întregi ale economiei în anii 90, în favoarea investitorilor străini. Acum, premierul Viktor Orban, care a încercat să impună taxe suplimentare băncilor straine şi să recapete activele vândute este prezentat ca un Putin al Europei Centrale Ambasadorul Ungariei la Paris, Laszlo Trocsanyi, a fost convocat la Ministerul francez de Externe pentru a da explicaţii despre disputa privind operatorii francezi de bonuri de masă-Cheque Dejeuner, Sodexo şi Edenred. Parisul reproşează Ungariei că nu respectă regulile pieţei libere şi că pedepseşte companiile franţuzeşti. Bonurile de masă introduse de guvernul de la Budapesta sunt mai ieftine decât cele franţuzeşti, iar promovarea lor este una puternică. Liberation scrie că o fostă actriţă de filme pentru adulţi insistă în campania publicitară că bonurile pot fi folosite “în magazinele ungureşti, pentru promovarea comerţului naţional”.

 Ungaria nu este luată in colimator de către UE doar pentru contestata reformă a justiţiei şi atentatul la independenţa conducerii Băncii Centrale, aspect care da frisoane investitorilor străini. Potrivit presei de la Budapesta, Ungaria este vizată de anchete privind planul de creare a unui monopol de stat pentru vânzarea tutunului şi interdicţia temporară privind construirea de spaţii comerciale mari. Oficial, guvernul ungar spune că aceste măsuri sunt menite să contribuie la încurajarea micilor comercianţi autohtoni, confruntaţi cu avalanşa investiţiilor străine în mall-uri.

Un alt motiv de nemulţumire pentru Paris este că municiplitatea din Budapesta a decis să preia controlul asupra distribuţiei apei în capitală. Compania de distribuţie a fost cumpărată în proporţie de 25% de francezii de la Suez, însă primăria budapestană consideră că “contractul este în defavoarea oraşului; investitorii nu l-au respectat”. Suez a avut zile si mai grele la Pecs, în 2009, când municipalitatea a evacuat la propriu conducerea franceză a companiei de distribuţie a apei, invocând aceiaşi nerespectare a contractului. Acum, Suez se judecă în Austria cu edilii din Pces, care riscă plata de despăgubiri de 30 de milioane de euro.

Nici compania de asigurări Axa nu a scapat de consecinţele politicii de autonomie economică a guvernului Viktor Orban. Axa a fost lovită de naţionalizarea fondului privat de pensii din Ungaria, în valoare de circa 10 miliarde de dolari. Mai mult, băncile şi asiguratorii străini sunt obligaţi să plătească, până în 2014 o suprataxă de criză care, în cazul Axa, se ridică la un milion de euro anual. În aceste condiţii nu este de mirare că Ungaria nu reuşeşte să obţină un împrumut extrem de necesar de la FMI. În timp ce guvernul susţine că taxarea marilor companii străine reprezintă o măsură temporară, de criză, menită să uşureze povara suportată de populaţie, rivalii politici văd alte raţiuni în spatele acestor decizii. Diplomaţi citaţi de Liberation spun că în Ungaria se aplică metode tipice gangsterilor împotriva companiilor străine.

Portalul de ştiri Origo scrie că bugetul publicitar al marilor companii de stat (Loteria Naţională, Poşta, compania de electricitate şi oficiul de turism) aproape că s-au triplat. Iar 80% din acest buget publicitar se scurge către firma Publimont, deţinută de Lajos Simicska, fost coleg de şcoală cu premierul Orban, omul care conduce ceea ce este numit imperiul economic al partidului de guvernământ, care deţine două treimi din mandatele parlamentare. “În fruntea reţelei economice centralizate se află, în culise, un şef inteligent, competent în toate domeniile: visteria partidului, administraţia fiscală, presa, bănci, telecomunicaţii. El ştie dacă este bine să îţi speli banii în Elveţia mai degrabă decât în Insulele Bermude”, sprie jurnalistul Attila Mong.

Florii

La mulţi ani pentru toţi cei cu nume de flori!

Un buchet de trandafiri pentru doamnele şi domnişoarele cu nume de floare.

De-ale lui Băsescu

Acum câteva zile  a apărut un articol în Jurnalul Național, cu titlul: ”Băsescu, dispus să demisioneze în schimbul revizuirii Constituției”, mai jos un extras din acesta:

”Într-o scrisoare deschisă adresată liderilor Opoziţiei, Traian Băsescu spune că este dispus să demisioneze din funcţia de preşedinte, fiind dispus să renunţe la cei doi ani de mandat pe care îi mai are, pentru aplicarea unei revizuiri a Constituţiei, în sensul rezultatului referendumului din 2009.

Traian Băsescu nu propune pentru prima dată demisia sa în schimbul reformării Constituţiei. În cadrul consultărilor avute cu reprezentanţii USL, la Cotroceni, pe 6 februarie, Traian Băsescu a spus că ar fi dispus să îşi reducă mandatul în schimbul revizuirii Constituţiei. „Eu aş fi dispus să-mi reduc mandatul, astfel încât în noiembrie să avem şi prezidenţiale”, spunea atunci Traian Băsescu.”

Cel mai sugestiv comentariu scurt de pe Facebook referitor la declaraţia lui Băsescu mi s-a părut următorul: “Piei, Satană!”.

Click aici pentru articol.

Istorie și mit în conștiința românească – Lucian Boia

Am terminat de citit nu cu mult timp în urmă lucrarea ”Istorie și mit în conștiința românească”, de Lucian Boia. Cartea a apărut prima dată în 1997, la Editura Humanitas, fiind apoi reeditată de către această editură.
Eu consider cartea lui Boia una din lucrările esențiale din domeniul istoriei apărute după 1989, ca și ”O istorie sinceră a poporului român”, de Florin Constantiniu sau ”Istoria loviturilor de stat din România”, de Alex Mihai Stoenescu.
”Singura istorie adevărată este cea contemporană” spune profesorul George Pruteanu în articolul său din 1997 din ”Dilema”, referitor la cartea menționată, citând un autor italian.
Într-adevăr, odată cu trecerea timpului, istoria capătă componente mitologice, personalitățile istorice ajung să înglobeze componente mitice, un fenomen până la urmă normal.
Mitul, după cum precizează Boia, nu este fals, el este ireal.
Boia ia principalele mituri și procese de mitizare din istoria noastră și le analizează. După cum spune el, prezentul își caută justificarea în trecut, proiectându-și ideile asupra acestuia. Cu istoria, mai spune Lucian Boia, poate fi justificat orice. Se poate justifica un lucru, dar, așa după cum exemplifică Boia, și contrariul lui.
Am vorbit în postările mele anterioare de procesul de mitificare a lui Mihai Viteazul, prezentat de Bălcescu ca exponent al ideii de unitate națională, ca suport ideologic în favoarea preconizatei uniri a românilor. Deși putem vorbi la 1600 de o conștiință a originii comune, nu putem vorbi însă de o conștiință a unității politice, din acest punct de vedere sunt de acord cu Lucian Boia. O să mă opresc aici cu mitul ”Mihai Viteazul”, un domn cu adevărat deosebit și un model pentru toți românii, altfel ar însemna să reiau ce am scris în postările de mai-nainte.
Gândindu-mă la mit, nu pot să nu mă gândesc la Nicolae Ceaușescu, care, iată, după douăzeci de ani de la asasinarea lui, a devenit un mit. Pentru cei care văd realizările enorme ale Epocii Ceaușescu – orașe întregi, metroul, Canalul Dunărea – Marea Neagră, hidrocentralele – ca să enumăr câteva dintre realizările importante -, care au în minte demnitatea dovedită de Ceaușescu în ultimele lui clipe și care nu pot să nu compare marasmul în care suntem azi, datorat nu numai intereselor străine nației, ci și calității conducerii și conducătorilor de după 1989, care au transformat România într-o colonie mărginașă, cu ce a existat înainte de decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu este Părintele, Cel care a pornit de jos, Eroul-Martir, Marele Patriot. Pentru cei care privesc perioada socialistă ca un fenomen eminamente negativ, ca un accident grav al istoriei, provocat de tancurile sovietice, care dat înapoi țara cu zeci de ani – se dă exemplul României din 1945, care depășea ca nivel Grecia, Nicolae Ceaușescu este Dictatorul Sângeros, un alt Conte Dracula, un Kim Ir Sen local. Adevărul? Ca să închei cu o butadă, adevărul (mai ales în cadrul științei istoriei) este relativ.

Notă: În urma solicitării repetate a unei cititor fidel, am înlocuit mai sus termenul de glumă cu acela de butadă. Este adevărat, ultimul merge mai bine.