Monthly Archives: Aprilie 2010

Scrierile Elsei Exarhu

O cunoștință mi-a recomandat blogul Elsei Exarhu. Pot să spun că acest blog mi-a plăcut, de aceea l-am și trecut la blogroll. Este ceva deosebit. Elsa Exarhu este o femeie frumoasă, care scrie bine și vine cu lucruri care încântă. Dacă a vrut să dea impresia de Belle Époque, atunci a reușit. Mi-au plăcut postările Elsei Exarhu despre familia regală română, în speță despre speciala Regină Maria sau despre unii dintre trecuții aristocrați români, cultivați și decenți. Vorbind de prezent, mi-a plăcut articolul despre Donald Trump pe care Elsa Exarhu a avut inspirația să-l preia de pe saitul Jurnalului Național. Pe mine unul acest articol m-a făcut să cumpăr o carte a lui Trump, „Gândește bine și în stil mare”, de la care, lăsând laoparte capitalismul agresiv, ai ce învăța despre viață. Această carte am cumpărat-o și pentru că în Herăstrău, la standul de cărți de lângă Expoflora, am luat-o cu numai 5 lei, o ofertă irezistibilă, în timp ce pe net se vinde online cu 33 de lei.

Ca s-o bârfesc doar nițel pe Elasa Exarhu, o spun că ea mi-a dat și impresia că se alintă, câteodată, ca atunci când ne-a dezvăluit într-un stil delicios de adolescentin care sunt unele dintre motivele pentru care își iubește soțul, pentru că e manierat (aici sunt de acord cu Elsa că acesta este un motiv beton!) și pentru că poartă pantofi frumoși (hm, cam dulceag pentru gustul meu! :)).

Anunțuri

Capitalism vs. comunism, din nou

Scris ca un comentariu la o postare a Sorinei, de pe blogul ei, Madame Bovary, despre un articol al d-lui Dan C. Mihăilescu, din Dilema Veche:

Mi-au plăcut atât stilul spumos în care a fost scris articolul, cât și conținutul lui. 

Ca observație negativă: o fi el bun critic, dl Dan C. Mihăilescu, dar nu este însă și un la fel de bun istoric. “Rânduiala  ante şi inter-belică” nu a existat, în realitate.  Vorbind de rânduiala antebelică, Istoria spune că noi am intrat în primul război mondial cu soldații lipsiți de bocanci  și cu armata fără ambulanțe, datorită corupție și hoției legate de  achizițiile pentru această armată, și cu comandanți incompetenți,  precum cei care au fost autorii dezastrului de la Turtucaia, racile vechi, hoția, corupția și incompetența la noi. Cât despre rânduiala interbelică, în 1928 la putere au venit Maniu și cu țărăniști lui fomiști, precum urmașii lor din 1996. Corupție, hoție și incompetență cât cuprinde. În 1930, Maniu a avut inspirația să-l readucă fraudulos la putere pe Carol al II-lea, care a scăpat repede de binefăcătorul Maniu și a implementat o conducere grandioasă, ajutat de camarila din jurul lui, care a a culminat cu pierderile teritoriale îngrozitoare din anul 1940.

Am avut însă parte  și de lucruri bune, în perioadele respective, de cei doi regi nemți, cu soțiile lor, și de mari patrioți români, cum au fost Brătienii (și Maniu a fost un mare patriot, deși Iuliu Maniu a comis mari greșeli când a avut puterea, a compensat cu o opoziție strălucită în perioada care a început când a fost îndepărtat de la putere de către Carol al II-lea), lucruri bune care au culminat cu România Mare de la 1 Decembrie 1918. 

Deși  nu sunt un fan al comunismului, datorită faptului că nu cred că doctrina marxistă are  consistență și datorită opoziției dintre credința mea creștin-ortodoxă și  materalismul comunist,  nu pot să nu observ două lucruri (Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului!):

– În dictatura comunistă din deceniul 1965-1975,  țara noastră a avut, probabil, cel mai ridicat nivel, din toate punctele de vedere: economic, social, cultural, din toată istoria noastră.

–  Stilul spumos și verva d-lui Mihăilescu au la baza educația primită de acesta tot în deceniul respectiv. 

Terminând cu „oda” comunismului, involuntară, doresc să menționez că am știință de existența capitalismului civilizat, cum este, de exemplu, cel din Nordul Europei. Am mai și călătorit, ici și colo, prin acest capitalism civilizat. La noi, pot să-mi dau seama că  nu, nu este capitalism,  asta cu siguranță,  însă  nu pot să-mi dau seama, în schimb, de ceea ce este, de fapt.

Apropierea Paștelui

Vine Paștele. Pe măsură ce trece timpul și înaintez în vârstă, vara aceasta voi împlini 42 de ani, îmi dau seama că Paștele și Crăciunul nu ar trebui să fie niște Sărbători religioase axate pe plăcerile burții, cum sunt pentru mulți, ci o ocazie de a ne apropia mai mult, și mai mult, cât de mult putem fiecare, de Divinitate. Mai jos este un text pe care l-am preluat de pe saitul tânărului și foarte talentatului actor, de 27 de ani, Mihai Bendeac. Este scris pe sufletul meu. Este scris însă cu impetuozitatea tinereții, eu cred că Dumnezeu vrea să și cântăm imnuri de slavă, să aprindem lumânări, dar cred și ceea ce zice Mihai, că viața unui copil, a oricărui copil de pe Pământ este prioritară și neprețuită, și că trebuie să ne gândim la asta înainte de altceva, pentru că acest lucru face parte din ceea ce înseamnă a fi un bun și un și mai bun creștin și om.

 Paște Fericit tuturor!

2 Aprilie

SPIRITUL PAȘTELUI

 ANTE – SCRIPTUM – Nu aș fi scris acest post dacă nu m-aș fi amărât în urma unei chestii pe care nu vreau s-o cataloghez. Dupa cum știti, am promis că nu mai dau niciun interviu și nu mai particip la nicio emisiune tv (în afara de “Sinteza zilei”) până în vară. M-am ținut de cuvânt. Nu am mai mers la vreun eveniment monden de aproape un an. Am declinat zeci, sute de invitații la emisiuni, propuneri de interviuri sau participări la mondenități. Acum câteva zile, am primit un mesaj prin care eram invitat la o emisiune despre copii. Mi-a scăpărat atunci ideea ca aș putea să-l ajut pe copilul din dreapta ecranului (puteți urmări acolo cazul). Le-am transmis că voi face o derogare de la promisiunea mea și accept dacă pot participa împreună cu fetița asta bolnavă. Nu am mai primit niciun răspuns…

Cu cât înaintez în vârstă și viață, cu atât ajung să disprețuiesc mai mult Sărbătorile religioase.

Cum avem curajul de a sărbători? Suntem gunoaiele lanțului trofic. Suntem singura specie îndeajuns de lipsită de judecată încât să ne distrugem mediul (deci inclusiv pe noi înșine).

Ce e Paștele? Mâncare! Măcelul mieilor! Sunt sigur că asta e dorința lui Dumnezeu. Să aprindem lumânări, să cântăm cu Învierea, să măcelărim milioane de miei, să mâncăm ca porcii…

Ce încercăm să demonstrăm? Că nu suntem niște viermi grobieni? Că nu merităm cutremurele, inundațiile..?

ATÂTA TIMP CÂT PE ACEASTĂ PLANETĂ VIAȚA UNUI COPIL BOLNAV DEPINDE DE NIȘTE BANI, A SĂRBĂTORI PAȘTELE NU REPREZINTĂ ALTCEVA DECÂT O FĂȚĂRNICIE!

Cluburile bucureștene pregătesc petreceri cu ocazia acestui moment de “adâncă respirație” și credință. Ia luați de-aici:

“Anul acesta Iepurașul de Paște vine la Club Bamboo cu multe surprize! Am pregătit pentru tine un decor în spiritul Sărbătorii Paștelui și un program special de animație. Vineri, 2 aprilie, începând cu orele 23.00, la Club Bamboo București te întâmpină cei mai sexy Iepurași din oraș!”

Distracție plăcută! Cu ocazia asta, poate că “reușește” și băieții sa dea o m..e în toaletă. Așa, de Paște!

NU VREA DUMNEZEU SĂ MÂNCĂM MIEL! NU VREA SĂ CÂNTĂM! NU VREA LUMÂNĂRI! VREA MĂCAR SĂ TRĂIM ÎNTR-O LUME ÎN CARE VIAȚA COPIILOR SĂ NU MAI DEPINDĂ DE BANI! Abia atunci vom avea ce sărbători. Până una alta, suntem niște personaje grotești care se scălâmbăie de câteva ori pe an ca să se pună bine cu Ăl de Sus. Atât!

 “Paște” Fericit!

Mihai Bendeac

 ( http://mihaibendeac.ro/2010/04/02/spiritul-pastelui.html)