Monthly Archives: August 2011

Concediu

Deci, sunt în concediu, pe un picior de plai, pe-o gură de rai. 🙂 Pe acilişa, mai subţire cu netul.

Deşi avem parte de un august mai răcoros decât în anii trecuţi, acesta este oricum greu de suportat în betoanele Bucureştilor.

Doresc tuturor concedii plăcute!

Anunțuri

15 august – Adormirea Maicii Domnului

„Deci, vietuind in casa Sfantului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, iesea adeseori la Muntele Maslinilor, de unde Fiul ei, Iisus Hristos Domnul, S-a inaltat la ceruri, si acolo isi facea rugaciunile sale cu dinadinsul. Odata, rugandu-se ea cu caldura pentru a sa dezlegare din trup si trecerea mai iute catre Hristos Dumnezeu, i-a stat inainte Sfantul Arhanghel Gavriil, care i-a fost ei din pruncie slujitor si hranitor intru Sfanta Sfintelor, binevestitor al intruparii lui Dumnezeu si nedepartat pazitor intru toate zilele vietii sale. Acela cu prealuminoasa fata, aducandu-i de la Domnul cuvinte facatoare de bucurie, i-a vestit ei mutarea, care degraba avea sa fie dupa trei zile.

Deci, vestind arhanghelul Preacuratei Fecioare ceasul mortii, ii zicea sa nu se tulbure de aceasta, ci sa primeasca cu veselie cuvantul, de vreme ce viata aceasta trece, ca sa petreaca in veci cu Cel fara de moarte, cu Imparatul slavei, Fiul ei si Dumnezeul nostru, cu arhanghelii si ingerii, cu Heruvimii si Serafimii, cu toate cetele ceresti si cu sufletele dreptilor. Caci Hristos o asteapta pe ea intru Imparatia cea de sus, ca sa petreaca si sa imparateasca cu Dansul in vecii cei fara de sfirsit. Iar moartea cea trupeasca nu va stapani peste dansa, precum n-a stapanit nici cea sufleteasca; semnul ei de dantuire asupra mortii, va fi acesta: printr-un somn de putina moarte adormind, dintr-acela degrab se va destepta ca dintr-un somn si, scuturand de la ochi stricaciunea mormantului ca pe o dormitare de somn, va vedea viata cea fara de moarte si slava, in lumina fetei Domnului, intru care, dantuind, cu glas de bucurie va trece in veacul acesta.

Deci, binevestitorul i-a dat un dar din rai, care era o stalpare dintr-un copac de finic, stralucind cu lumina darului ceresc, ca ea sa fie dusa inaintea patului, cand preacinstitul si preacuratul ei trup va fi petrecut spre ingropare. O, de cata mare si negraita bucurie si veselie s-a umplut preabinecuvantata Fecioara, pentru ca ce putea sa-i fie ei mai de bucurie si mai dulce, decat ca sa petreaca in ceruri, cu Fiul si Dumnezeul sau si sa se indulceasca totdeauna de vederea fetei lui celei preaiubite? Apoi, inchinandu-se pana la pamant, a dat multumire Stapanului sau, zicand: „N-as fi fost vrednica, Stapane, sa Te primesc pe Tine in pantecele meu, daca Tu singur nu m-ai fi miluit pe mine, roaba Ta, insa am pazit vistieria Ta cea incredintata mie; pentru aceea ma rog Tie, Imparate al slavei, sa nu ma vatame pe mine stapanirea gheenei, pentru ca daca cerurile si ingerii in toate zilele se cutremura inaintea Ta, cu atit mai vartos omul cel zidit din pamant, nici un bine avand, fara numai cat va primi dintru a Ta bunatate; pentru ca Tu esti Domnul si Dumnezeul cel vesnic binecuvantat”

Fragment; sursa: http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/adormirea-maicii-domnului-36388.html

Naționalism

Pentru că amicul Adi m-a solicitat să aleg din una din definițiile din DEX referitoare la naționalism, prea sumare din punctul meu de vedere, am postat niște definiții care sunt mai pe gustul meu.

Definitii ale nationalismului

(…) Voi enumera cateva definitii edificatoare pentru ceea ce am numit dificultatea stabilirii unui univers de discurs specific:”Nationalismul este o stare de spirit care penetreaza larga majoritate a unei populatii; el recunoaste statul-natiune ca norma ideala de organizare politica si nationalitatea drept sursa intregii energii culturale si a bunastarii economice,”

„Nationalismul … este o conditie a mintii, sensibilitatii sau sentimentului unui grup, care traieste intr-o arie geografica bine definita, care vorbeste o limba comuna, are o cultura care exprima aspiratiile natiunii, si este atasat unei traditii comune…si in unele cazuri are o religie comuna”

„Nationalismul descrie un grup de oameni uniti prin (1) locuirea unui teritoriu comun, (2) o cultura si mostenire comuna, (3) interese comune in prezent si speranta de a trai impreuna in viitor, si (4) o dorinta comuna de a sustine propriul stat”
Nationalismul se refera la „o anumita populatie care imparte un teritoriu comun, o memorie istorica si mituri comune, o cultura publica, o economie comuna, drepturi legale si indatoriri pentru toti membrii ei”

„Nationalismul inseamna recunoasterea unui popor si a nevoii sale de statut, probabil incluzand statul”
Ernst Gellner considera ca: „Nationalismul este mai intai un principiu politic, care statueaza ca unitatea politica si cea nationala ar trebui sa fie congruente. (…) Pe scurt, nationalismul este o teorie a legitimitatii politice…”

Aceste definitii, si inca multe altele, par sa sugereze ambiguitatea „obiectului” doctrinei nationaliste, din moment ce amalgameaza sentimente, starii emotionale, loialitati bazate pe apartenenta, cu principiile legitimitatii politice si juridice. Atunci s-ar putea pune urmatoarea intrebare: este natiunea un fenomen obiectiv sau doar o constructie imaginata?

Cum nu este un fenomen existent de la inceputul lumii, ce anume il face atat de „natural”? Etimologia cuvantului natiune deriva din latinescul nasci si natio, a te naste si a apartine prin nastere. Faptul natural al nasterii este asociat cu cel al unei apartenente „naturale” la o familie, la un grup. De altfel, ideea de apartenenta joaca un rol considerabil in constituirea unui sentiment larg impartasit: oamenii se asociaza pe baza unor legaturi naturale.

Conotatia politica a conceptului de natiune este intalnita relativ tarziu, sec XVIII-XIX, si este o creatie a modernitatii. Asa apar si conceptele inrudite: auto-determinare nationala, interes national, vointa nationala, consens national, etc.

Auto-determinarea nationala implica suveranitatea si independenta statului in raporturile cu celelalte state, precum si capacitatea sa „de a formula legi si de a-si exercita jurisdictia intr-un teritoriu dat.” Interesul national este legat de evolutia statului si a sferelor sale de interes. Uneori este folosit si ca sustitut pentru ratiune de stat, cu semnificatia ca exista o realitate care ar apartine exclusiv statului.

Mai problematic este continutul ideologic al acestui concept, intrucat aproape toate fortele politice vorbesc in numele interesului national, ca si cum acesta ar fi o esenta absoluta, ceva anistoric care transcende generatiile si trebuie mereu afirmat. Dar exista o realitate dincolo de indivizi, de interesele si drepturile lor? Evident, un spirit liberal autentic va considera interesul national o abstractie, o fictiune utila doar unei propagande populiste.

Dintr-un punct de vedere mai academic, trebuie sa specificam de fiecare data in ce sens folosim conceptele si daca ele acopera o anumita realitate. Vointa nationala ar fi expresia unui spirit sau specific national, intrupat fie de principele politic fie de popor. Si aici apare aceeasi problema ca si in cazul interesului national: trebuie sa determinam concret continutul sau.

Consensul national este de asemenea un concept problematic, pentru ca presupune existenta unui spirit, vointa, interes comun, care ar actiona intr-o singura directie, facand abstractie de opiniile contradictorii ale indivizilor. Sumarizand: natiunea reprezinta un grup de oameni legati printr-o descendenta comuna, printr-o cultura, limba, si teritoriu comun; iar nationalismul este o ideologie care foloseste elementele apartenentei si identitatii colective pentru a legitima o strategie politica.”

Sursa: http://www.e-referate.ro/referate/Nationalismul2010-08-13.html

Ep. 1 Invazia Poloniei – de ce Grover Furr minte aici

Am citit teza lui Grover Furr referitoare la faptul că URSS nu a invadat Polonia.

Conform lui Furr, Pactul Ribbentrop-Molotov se referea la împărțirea sferelor de influență în Polonia și nicidecum la împărțirea ei. De fapt, tocmai la asta se referea, nemții de la începutul invaziei lor au tras de ruși să-și țină partea de târg (secțiunea Invazia Poloniei, în engleză, de pe Wikipedia – acesta va fi articolul de bază folosit ca sursă de informații, dacă informațiile au altă sursă, voi specifica acea sursă).

”From the beginning, the German government repeatedly asked Vyacheslav Molotov whether the Soviet Union would keep to its side of the partition bargain.[58][59] Soviet forces attacked Poland on 17 September”

58^ Geoffrey Roberts. The Soviet Decision for a Pact with Germany. Soviet Studies, Vol. 44, No. 1 (1992), pp. 57-78. Stable URL: http://www.jstor.org/stable/152247
59^ Telegram: The German Ambassador in the Soviet Union, (Schulenburg) to the German Foreign Office. Moscow, 10 September 1939 – 9:40 p. m. and Telegram 2: he German Ambassador in the Soviet Union (Schulenburg) to the German Foreign Office. Moscow, 16 September 1939. Source: The Avalon Project at Yale Law School. Last. Retrieved 14 November 2006

Conform celor de mai sus, URSS invadează Polonia în 17 septembrie. De fapt ce voiau rușii cu Polonia, conform lui Furr? Păi, inițial, rușii voiau să prezerve Polonia în partea estică, să protejeze acolo un guvern polonez (după model Katyn, pesemne, voi vorbi de Katyn însă în următorul episod). Apoi, au vrut să se protejeze pe ei înșiși, dacă nu intrau în Polonia (adică, dacă nu invadau Polonia), germanii ar fi ajuns până la granița lor.

Cum au ”prezervat” rușii pe polonezi, în continuare, după ce au anexat partea de est a țării lor? Păi așa, pe scurt:

”According to the Polish Institute of National Remembrance, Soviet occupation between 1939 and 1941 resulted in the death of 150,000 and deportation of 320,000 of Polish citizens,[78][79] when all who were deemed dangerous to the Soviet regime were subject to sovietization, forced resettlement, imprisonment in labor camps (the Gulags) or murdered, like the Polish officers in the Katyn massacre.[a]”

Nu voi mai prezenta și notele de subsol, cine vrea să le consulte, le găsește în articolul din Wikipedia mai sus menționat.

Cine vrea mai mult despre ocupația rusească (atrocitățile ei) să citească la ”Istoria Poloniei 1939-1945

De fapt cum au procedat și ce plănuiau polonezii, înainte să aibă surpriza să se trezească cu sovieticii pe cap în data de 17 septembrie?

După ce și-au deplasat aproape toate trupele din Est în Vest, ca să le întărească pe cele de acolo, polonezii intenționau să păstreze coridorul cu România liber (noi eram atunci vecini cu ei, în nord, și aliați) și să lupte cu nemții, pe poziții, până ce ar fi venit Aliații în ajutorul lor. Guvernul și Marele Comandament se retrăseseră în sud, la granița cu România.

Contrar a ceea ce ne-am fi așteptat, nemții au suferit pierderi grele:

”Germany sustained relatively heavy losses, especially in vehicles and planes: Poland cost the Germans approximately the equipment of an entire armored division and 25% of its air strength.[84] As for duration, the September Campaign lasted only about one week less than the Battle of France in 1940, even though the Anglo-French forces were much closer to parity with the Germans in numerical strength and equipment.[Note 8] Furthermore, the Polish Army was preparing the Romanian Bridgehead, which would have prolonged Polish defence, but this plan was cancelled due to the Soviet invasion of Poland on 17 September 1939.[85] Poland also never officially surrendered to the Germans. Under German occupation, the Polish army continued to fight underground, as Armia Krajowa and forest partisans—Leśni. The Polish resistance movement in World War II in German-occupied Poland was one of the largest resistance movements in all of occupied Europe.[86] ”

Deci, să revenim la sovietici, ce fac ei pe data de 17 septembrie?

”By 17 September, the Polish defence was already broken and the only hope was to retreat and reorganize along the Romanian Bridgehead. However, these plans were rendered obsolete nearly overnight, when the over 800,000 strong Soviet Red Army entered and created the Belarussian and Ukrainian fronts after invading the eastern regions of Poland in violation of the Riga Peace Treaty, the Soviet-Polish Non-Aggression Pact, and other international treaties, both bilateral and multilateral.[Note 6] Soviet diplomacy claimed that they were „protecting the Ukrainian and Belarusian minorities of eastern Poland since the Polish government had abandoned the country and the Polish state ceased to exist”.[61]”

Cee ce susținea diplomația rusească mai sus, că Polonia nu mai exista ca țară, deoarece nu mai avea guvern, devine punct de pornire pentru o afirmație a lui Furr, prezentată mai jos, , ca extras din teza originală – ”deoarece Polonia nu mai avea guvern, Rusia era nevoită să treacă granița în Polonia”. De ce? Vedem mai jos. De fapt, Polonia încă mai avea guvern, la granița de sud, în data de 17, data invaziei, pe 18 a trecut acesta în România.

”In any case, once Hitler had taken the position that Poland no longer existed as a state, and therefore that the Molotov-Ribbentrop Pact’s agreement on spheres of influence in the state of Poland was no longer valid, the Soviet Union had only two choices: either to
1. Send the Red Army into Western Ukraine and Western Belorussia to establish sovereignty there; or
2. Let Hitler send the Nazi army right up to the Soviet border.
* Since the Polish state had ceased to exist, the Soviet-Polish nonaggression pact was no longer in effect.

The Red Army could cross the border without „invading” or „committing aggression against” Poland. By sending its troops across the border the USSR was claiming sovereignty, so no one else could do so – e.g. a pro-Nazi Ukrainian Nationalist state, or Nazi Germany itself.

Legitimacy flows from the state, and there was no longer any Polish state.

Therefore the Polish Army was no longer a legitimate army, but a gang of armed men acting without any legitimacy. Having no legitimacy, the Polish Army should have immediately laid down its arms and surrendered. Of course it could keep fighting – but then it would no longer be fighting as a legitimate army but as partisans. Partisans have NO rights at all except under the laws of the government that does claim sovereignty.”

Polonia nu mai avea guvern, deci nu mai exista ca țară și atunci URSS trebuia, conform lui Furr, ”to claim sovereignity”, să revenedice suveranitatea pentru partea de est, ca să-l oprească pe impetuosul Hitler să ajungă la granița cu URSS. Furr trece cu vederea un singur lucru, după 17 septembrie, Hitler chiar ajunge să aibă granița cu Stalin, prin împărțirea Poloniei. Partea de est a Poloniei va rămâne ca parte a URSS, cu mici modificări, și după 1945. De ce accentuează Furr că unitățile armatei poloneze care se vor lupta în continuare, după exilul guvernului polonez, nu vor avea decât statutul de partizani? Păi este simplu, mergând pe o logică deformată, rușii puteau să facă ce voiau cu captivii polonezi, prizonierii nu mai aveau statutul internațional de beligeranți căzuți în captivitate. Mergând în continuare pe această idee a ilegitimității combatanților polonezi, represalii au existat la Grodno și la Szack din partea rușilor, unde trupele poloneze le-au angajat pe cele ale rușilor, rușii invocând faptul că trupele lor au fost atacate de partizanii polonezi.

Se mai întreabă Furr de ce Anglia și Franța au declarat război Germaniei, considerând-o agresor și nu și URSS, exonerând-o de această vină.

Păi iată de ce:

”The reaction of France and Britain to the Soviet invasion and annexation of Eastern Poland was muted, since neither country wanted a confrontation with the Soviet Union at that time.[76][77] Under the terms of the Polish-British Common Defence Pact of 25 August 1939, the British had promised assistance if a European power attacked Poland.[Note 8] A secret protocol of the pact, however, specified that the European power referred to Germany.[79] When Polish Ambassador Edward Raczyński reminded Foreign Secretary Edward Frederick Lindley Wood of the pact, he was bluntly told that it was Britain’s business whether to declare war on the Soviet Union.[76] British Prime Minister Neville Chamberlain considered making a public commitment to restore the Polish state but in the end issued only general condemnations.[76] This stance represented Britain’s attempt at balance: its security interests included trade with the Soviets that would support its war effort and the possibility of a future Anglo-Soviet alliance against Germany.[79] Public opinion in Britain was divided between expressions of outrage at the invasion and a perception that Soviet claims to the region were reasonable.[79]” – http://en.wikipedia.org/wiki/Soviet_invasion_of_Poland

Pe scurt, Aliații nu își puteau permite să declare război și URSS-ului, în care vedeau și un posibil viitor aliat în războiul cu Germania.

Guvernul polonez și Marele Comandament vor părăsi Polonia a doua zi după invazie, 18 septembrie, trecând în România. S-a ordonat trupelor ca să treacă în România. Cam 120.000 de soldați vor ajunge în România și vor face parte, în viitor, din trupele aliaților care se vor bate cu nemții. În momentul invaziei sovietice, trupele se îndreptau spre sud, spre capul de pod de la granița cu România, unde ar fi trebuit să sosească ajutorul Aliaților. Trupe poloneze vor lupta în continuare pe teritoriul țării până în prima decadă a lui Octombrie.

Furr se întreabă de ce comandantul polonez, mareșalul Edward Rydz-Śmigł, nu a ordonat trupelor să se lupte cu sovieticii, dacă sovieticii erau agresori. Păi nu preau mai erau trupe care să poate să susțină o defensivă la granița de Est, împotriva a 800.000 de soldați ruși invadatori, majoritatea trupelor fuseseră direcționate spre agresorul german. La granița de est mai erau doar 25 de batalioane, cam 12.000 de oameni.

”Polish border defence forces in the east—known as the Korpus Ochrony Pogranicza—consisted of about 25 battalions. Edward Rydz-Śmigły ordered them to fall back and not engage the Soviets.[55] This, however, did not prevent some clashes and small battles, such as the Battle of Grodno, as soldiers and local population attempted to defend the city. The Soviets murdered numerous Polish officers, including prisoners of war like General Józef Olszyna-Wilczyński.[62][63”

Se mai spune în Wikipedia, în cadrul http://en.wikipedia.org/wiki/Soviet_invasion_of_Poland:

”When the Soviet Union invaded, Rydz-Śmigły was initially inclined to order the eastern border forces to resist, but was dissuaded by Prime Minister Felicjan Sławoj Składkowski and President Ignacy Mościcki.[1][62] At 04:00 on 17 September, Rydz-Śmigły ordered the Polish troops to fall back, stipulating that they only engage Soviet troops in self-defence.[1] However, the German invasion had severely damaged the Polish communication systems, causing command and control problems for the Polish forces.[63] In the resulting confusion, clashes between Polish and Soviet forces occurred along the border.[1][62] General Wilhelm Orlik-Rückemann, who took command of the Border Protection Corps on August 30, received no official directives after his appointment.[6] As a result, he and his subordinates continued to proactively engage the Soviet forces, before dissolving the group on 1 October.[6]”

Generalul Wilhelm Orlik-Rückemann le va da o bătaie rușilor la Szack și alta la Wytyczno. Bravul general Orlik-Rückemann va trece prin Lituania și Suedia ca să ajungă în Marea Britanie. La Wytyczno, în 1989, se va inaugura un monument în cinstea soldaților care și-au apărat țara împotriva sovieticilor aici, în octombrie 1939.

O altă luptă cu rușii se va da la Grodno.

Ce au făcut rușii la Grodno, ca represalii?

”After the battle, the remaining forces of the Wołkowysk Cavalry Brigade broke through the lines of the recce battalion of the 2nd Armoured Brigade in the Battle of Kodziowce and headed for the Augustów Forest.
About 300 Polish defenders of the city, including teenage boys, were murdered by the Soviets after the Battle.[2] The victims were both Polish students (20) and soldiers (30) as well as an unknown number of civilians.[2] Poles were judged by the Soviet justice organs for their participation in the defense of the city and were reproached with the participation in the armed resistance movement against the Red Army and sentenced.[2]”

Ce au făcut rușii la Szack, ca represalii?

” The Polish forces withdrew unopposed and started their march towards the Bug River. The only Polish unit destroyed by the Red Army was the tabor of KOP „Polesie” Brigade, caught by surprise near the village of Mielnik by the armoured troops of the Soviet 4th Army under general Vassili Chuikov. After a short fight the Polish unit surrendered. Upon the surrender all Polish officers [2] and NCOs were shot on the spot (about 500) [3].
However, the rest of the Polish forces evaded being captured and crossed the Bug River, where they took part in the Battle of Wytyczno. ”

Se mai întreabă Furr de ce guvernul nu a rămas pe teritoriul Poloniei, Furr spune că a fost o lașitate că acesta a părăsit teritoriul țării în loc să stea să negocieze capitularea și să împărtășească soarta celor care au rămas în Polonia ocupată. Da, păi, de exemplu, dacă Guvernul rămânea pe teritoriul anexat de sovietici, probabil ar fi avut soarta ofițerimii prinsă de sovietici, ar fi sfârșit la fel.

Conform lui Constantiniu (O istorie sinceră a poporului român) prin România au trecut și rezervele de aur ale Poloniei (circa 45 de milioane de dolari), care au ajuns din Constanța în Anglia, pe un vas englez.

Se mai întreabă Furr de ce nu am intervenit noi, în virtutea Tratatului de Alianță cu Polonia, din 1921, prin care noi trebuia să intervenim dacă Polonia era atacată de URSS. Nu e clar că nici noi, ca și Franța și Anglia, nu am considerat URSS stat agresor?

Păi Furr uită că a spus mai-nainte în teză că Polonia nu mai exista, nemaiavând guvern pe teritoriul său. Iată ce spune și Constantiniu, în lucrarea citată mai sus:

”În principiu, tratatul de alianță din 1921 ar fi obligat România să iasă de astă dată din neutralitate, și să acorde asistență militară Poloniei. Refugierea celor mai înalte autorități ale statului polonez (președintele, guvernul, comandantul-șef al armatei) au făcut fără obiect obligația asumată de România în 1921 (…)”

Constantiniu spune, în continuare:

”Lui Ribbentrop, venit într-o a doua vizită la Moscova, pentru a definitiva linia de demarcație dintre cele două țări pe teritoriul Poloniei și între sferele lor de influență (Germania a admis încadrarea și a Lituaniei, rezervată prin Pactul Molotov-Ribbentrop Germaniei, în sfera sovietică), Stalin i-a spus că ”nu era de temut, în clipa de față, nici un fel de escapadă din partea României, nici a statelor baltice, deoarece tuturor acestor state le-a intrat frica în oase”, ceea ce era perfect adevărat.”

Concluzii legate de pierderile suferite de Polonia:

”Poland lost about 22% of its population, the highest proportion of any European country in World War II [5]

Over 6 million Polish citizens — nearly 21.4% of the pre-war population of the Second Polish Republic — died between 1939 and 1945.[86] Over 90% of the death toll involved non-military losses, as most civilians were targets of various deliberate actions by the Germans and Soviets.[86]
Both occupiers wanted not only to gain Polish territory, but also to destroy Polish culture and the Polish nation as a whole.[1]
Tadeusz Piotrowski, Professor of Sociology at the University of New Hampshire has provided a reassessment of Poland’s losses in World War II. Polish war dead include 5,150,000 victims of Nazi crimes against ethnic Poles and the Holocaust, the treatment of Polish citizens by occupiers included 350,000 deaths during the Soviet occupation in 1940–41 and about 100,000 Poles killed in 1943–44 in the Ukraine. Of the 100,000 Poles killed in the Ukraine, 80,000 perished during the massacres of Poles in Volhynia by the Ukrainian Insurgent Army. Losses by ethnic group were 3,100,000 Jews; 2,000,000 ethnic Poles; 500,000 Ukrainians and Belarusians.[32]

The official Polish government report prepared in 1947 listed 6,028,000 war deaths out of a population
of 27,007,000 ethnic Poles and Jews; this report excluded ethnic Ukrainian and Belarusian losses. However some historians in Poland now believe that Polish war losses were at least 2 million ethnic Poles and 3 million Jews as a result of the war.[87]

Another assessment, Poles as Victims of the Nazi Era, prepared by USHMM, lists 1.8 to 1.9 million ethnic Polish dead in addition to 3 million Polish Jews[88]

Losses by geographic area were 3.3 million in present day Poland and about 2.3 million in the Polish areas annexed by the Soviet Union.

POW deaths totaled 250,000; in Germany (120,000) and in the USSR (130,000).[89]

The genocide of Roma people (porajmos) was 35,000 persons.[90] Jewish Holocaust victims totaled 3,000,000” – http://en.wikipedia.org/wiki/Occupation_of_Poland_(1939%E2%80%931945)

În episodul viitor, despre Masacrul de la Katyn și de ce minte Furr și aici.

Zoia și Mihaela Ceaușescu

Mircea Oprean (soțul Zoiei), Zoia Ceaușescu, Mihaela Moraru Ceaușescu (fiica lui Marin Ceaușescu), și soțul ei, Petre.

Surse:

http://nicolae-ceausescu.yolasite.com/

http://www.sergheiniculescumizil.blogspot.com

Stenograma CPEX 17 decembrie 1989

Se spune că Nicolae Ceauşescu ar fi dat ordin să se tragă la Timişoara la şedinţa CPEX din 17 decembrie 1989. Am extras ceva ce mi s-a părut interesant, trei dintre intervenţiile preşedintelui Ceauşescu din ceea ce a publicat Adevărul din stenograma şedinţei (22 de pagini):

Tov. Nicolae Ceauşescu:

Am spus să trageţi de avertisment, dacă nu se retrag, trageţi în picioare. Nu m-am gândit că trageţi cu gloanţe de manevră. Este apă de ploaie. Cei care au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid nu trebuiau să mai iasă de acolo, trebuiau să fie jos, la pământ.

Tov. Nicolae Ceauşescu:

Am dat, de altfel, indicaţia să se întrerupă orice activitate de turism. Nu trebuie să mai vină niciun turist din străinătate, pentru că toţi s-au transformat în agenţi de spionaj. De asemenea, să se întrerupă micul trafic de frontieră imediat. Am dat ordin la Ministerul de Interne, dar trebuie chemaţi şi cei de la turism imediat, iar locurile neocupate să fie date la cetăţeni români.

Nici din ţările socialiste să nu mai vină, în afară de Coreea, de China şi din Cuba. Pentru că toate ţările socialiste vecine nu prezintă încredere. Cei din ţările socialiste vecine sunt trimişi ca agenţi. Întrerupem orice activitate de turism. La toate judeţele se va declara stare de alarmă. Unităţile militare, ale Ministerului de Interne, ale Securităţii sunt în stare de alarmă.

Să dăm la teleconferinţă indicaţia ca să se ia toate măsurile faţă de orice încercare, pentru că trebuie să apărăm independenţa patriei şi a socialismului împotriva oricăruia, indiferent cine este.

Acestea sunt problemele care se pun acum. Am impresia că nu s-au înţeles la Congres lucrurile care trebuie. Hotărârile nu au fost de paradă. Toţi trebuie să ştie că suntem în stare de război. Tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Germania, Cehoslovacia şi Bulgaria acum, şi în trecut în Polonia şi Ungaria, sunt lucruri organizate de Uniunea Sovietică, cu sprijinul american şi al Occidentului.

Trebuie să fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimile trei ţări – R.D. Germană, Cehoslovacia, Bulgaria – au fost lovituri de stat organizate şi cu sprijinul plevei societăţii. Pleava societăţii cu sprijin străin. În acest fel trebuie înţelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel. Este clar, tovarăşi, sunteţi de acord?

Tov. Nicolae Ceauşescu:

Vreau să fie clar. Vom trece de această situaţie. Am avut şi situaţia din 1968, dar acum este mai rău decât în 1968, pentru că se face demagogie, se înşală poporul cu lozinci anticomuniste, pentru că se urmăreşte de fapt lichidarea socialismului. Aceasta este realitatea. Uite, aşa să facem, dacă sunteţi de acord.