Capitalism vs. socialism

Mai sus este prezentat un discurs al lui Ceauşescu după întâlnirea Comitetului Consultativ  al Statelor Membre ale Tratatului de la Varşovia, de la Bucureşti, din iulie 1989, probabil una din  cele mai bune cuvântări ale sale.

Vorbind de ţările în curs de dezvoltare,  cu peste 4 miliarde de oameni,  Ceauşescu spune că situaţia deja gravă în care se află acestea continuă să se înrăutăţească,  în timp ce un mic grup de bogaţi  din ţările dezvoltate acumulează anual zeci  şi zeci de miliarde de dolari din aceste ţări. Apoi face referire „domnii” care  ne îndeamnă să ne întoarcem la o astfel de lume, o lume, după cum spune el, a  inechitaţii, a jafului, a exploatării.  Nicolae Ceaușescu respinge categoric în discursul său această posibilitate pentru România.

Iată că ceea ce a spus atunci Ceauşescu în privinţa trecerii la capitalism s-a dovedit a fi adevărat, spusele lui au avut un caracter profetic din acest punct de vedere.

Suntem azi în sistemul capitalist o colonie, una în care inechitatea socială este extremă,  la fel cum extreme sunt şi jaful şi exploatarea.

Ceauşescu a discreditat socialismul prin ceea ce s-a întâmplat în deceniul anilor ’80. Socialismul trebuie să ofere un nivel din ce în ce mai ridicat de trai, nu invers. Apoi mai era propaganda oficială care spunea tot timpul cât de bine o duc românii, când realitatea era alta. Azi însă, când au trecut douăzeci de ani de la evenimentul din decembrie 1989, unii dintre noi privim cu alţi ochi ce a fost atunci.  În perioada 1965-1980, poporul român a atins cel mai înalt nivel de trai din întreaga lui istorie. Educaţia în ceauşism a fost net superioară celei de azi, iar sistemul de sănătate era şi el superior celui actual. România modernă a fost construită în ceauşism.

Marile greşeli ale ceauşismului trebuie puse în balanţă cu marile sale realizări. Cred că rezultatul ar ieşi cel mai probabil pozitiv. Însă, indiferent de greşelile lui, Ceauşescu rămâne un mare patriot. Unul care a  fost ucis pentru ca avuţia poporului, creată înainte de 1990,  să ajungă în mâinile unui “mic grup de bogaţi”.

17 responses to “Capitalism vs. socialism

  1. „Ceauşescu a discreditat socialismul prin ceea ce s-a întâmplat în deceniul anilor ’80. Socialismul trebuie să ofere un nivel din ce în ce mai ridicat de trai, nu invers. Apoi mai era propaganda oficială care spunea tot timpul cât de bine o duc românii, când realitatea era alta.”

    Mai toate suferinţele au fost cauzate de plata datoriilor către cămătarii internaţionali. Ilie Şerbănescu spunea la tv. (nu ştiu dacă cita sau reda ideile în propriile lui cuvinte) că N. Ceauşescu ar fi spus „Vom mânca iarbă”, dacă va fi nevoie, şi vom plăti datoria.
    Greşeala a constat în faptul că nu a funcţionat corect comunicarea cu poporul. Trebuia să se comunice situaţia reală.
    Aceeaşi greşeală o fac şi politicienii post-decembrişti, inclusiv Ponta. Nu fac cunoscute poporului presiunile care se fac din exterior.

  2. Domnule Valerius, Ceaușescu a greșit atât economic, cât și propagandistic, acest ultim aspect bine semnalat de dvs. mai sus. S-a strâns prea mult șurubul. Vorbeam mai deunăzi cu Florin, ne aminteam de frigul acela deprimant din case, iarna. Nu mai vorbesc de alte privațiuni. Ce a făcut Ceaușescu cu populația în anii ’80 a fost inacceptabil pentru o lume civilizată.
    Ca economist, aș fi sugerat o eșalonare a plății nu în 7-8 ani, așa cum s-a făcut, ci în 20-25 de ani cel puțin. Și, bineînțeles, o comunicare reală.
    Socialismul trebuie să fie pentru oameni, și nu invers.

    Apoi, mai există ceva. Într-un documentar despre Alexandru cel Mare, pe care l-am văzut pe Discovery, se arăta că Alexandru mărșăluia primul, în fața soldaților, ataca primul cu ei, avea parte de aceleași rații. Nu zic, conducătorii de dinainte de 1990 nu se scăldau în lux, ei de abia duceau viața unuia din clasa de mijloc de azi, însă diferența nu dădea bine la popor.

  3. Din primele secunde iti dai seama ca ceva e in neregula… Poza lui Ceausescu de deasupra prezidiului are aceleasi dimensiuni (daca nu mai mari) ca si persoana in cauza. Era deja prea tarziu pentru a mai salva socialismul… el sucombase in fata absolutismului.

    • Domnule Bobby, recunosc că în principiu aveți dreptate cu autoritarismul regimului Ceaușescu, care Ceaușescu, pe de altă parte, nu a excelat în a fi autoritar, dacă ar fi fost un Stalin, nu ar fi ținut atâția trădători la pieptul lui, trădători care în final i-au luat viața și au împărțit între ei avuția creată de popor până în 1989 inclusiv.

      Ați atins însă un punct nevralgic. Este compatibil un regim socialist cu democrația? Cum ar funcționa democrația într-un astfel de regim?

  4. Problema nu era faptul ca era autoritar, ci ca accepta sa fie reprezentat ca singurul in masura sa mentina ordinea in tara (si, sa fim sinceri, nu numai ca accepta acest lucru, dar ajunsese el insusi sa se vada astfel). Incremenirea intr-o functie de conducere are acest efect asupra psihicului uman, si ma indoiesc ca exista cineva care sa nu cedeze tentatiei de a se considera superior poporului sau, far calauzitor al tarii si mare carmaci (mai ales cand exista o multime de persoane care iti mentin aceasta iluzie din oportunism). (Si) De aceea monarhia (chiar de s-ar numi ea Juche) va fi intotdeauna aducatoare de necazuri, iar in lumea moderna s-a ajuns la limitarea mandatelor reprezentative.

    Problema in socialism nu este democratia, ci limitele aparente ale libertatii de opinie si actiune. Daca in capitalism, aceste limite pot fi in genere largite oricat, acest lucru se datoreaza faptului ca de obicei exista parghii non-statale prin care capitalul poate suprima rapid orice miscare care devine periculoasa pentru supravietuirea sa. Faptul ca acesta are la dispozitie sume imense de bani pentru care nu da socoteala nimanui ii permite sa creeze contra-miscari, sa cumpere lideri ai contestatarilor, sa ofere remedii pe termen scurt, demanteland astfel miscarile anti-capitaliste (ca sa nu vorbim de tactici mai odioase: santaj, batai, asasinate). Cum in socialism nu exista (sau mia bine spus, nu ar trebuie sa existe) astfel de fonduri, controlul se exercita direct, prin autoritatile statului. Acest lucru poate intradevar da impresia ca exista mai putina libertate. Totusi adevarata diferenta intre socialism si capitalism este ca limitele sunt afirmate deschis in primu, si sunt impuse informal in al doilea. Problema ramane deci unde ar trebuie sa se stabileasca aceste limite in socialism. Centralismul democratic parea o ideea buna, dar aplicarea lui dupa trecerea vremurilor de restriste a dus iremediabil la suprimarea democratiei. Probabil ar trebui studiate mai mult solutiile incercate de R.S.F. Iugoslavia si R. P. Chineza, desi trebuie sa recunoastem ca ambele experimente s-au sfarsit prost (in razboi nationalist, respectiv restautia modului de productie capitalist).

    • Da, aveți dreptate cu modul cum acționează capitalul ca să ucidă libertatea opiniei și a acțiunii.
      Problema implementării unei structuri democratice în sistemele socialiste rămâne una extrem de gravă, esențială. Măsuri ca limitarea numărului de mandate pentru liderul suprem și alegerea democratică a structurilor de conducere, cu o preselecție atentă a candidaților, pe baza competenței și dăruirii față de mase, ar trebui cu siguranță implementate. Apoi poate nu ar strica să existe un organ consultativ suprem, ceva gen Sfatul Bătrânilor, unde ar intra comuniștii cu ștate vechi, verificați, care chiar au făcut ceva pentru țară.
      În prezent, nu există o rețetă de succes, tot ceea ce a fost încercat până acum a eșuat. Este nevoie de schimbări de structură, gândite și aplicate cum trebuie, de reforme care să asigure viitorul.
      Mai există o ipoteză, care nu poate fi dată la o parte, una sumbră, și anume că marxismul nu este fezabil, eșuează într-un final.

  5. Mai există o ipoteză, care nu poate fi dată la o parte, una sumbră, și anume că marxismul nu este fezabil, eșuează într-un final.”

    Ipoteza asta poate fi exprimată cu referire la oricare proiect de societate. Tot ce realizează omul este imperfect, efemer. Nu ne este posibilă alegerea dintre un sistem social perfect şi unul imperfect, ci, întotdeauna, putem alege dintre sisteme sociale imperfecte. Nu vă lăsaţi şi dv. sedus de sofisme de tipul celui construit de Churchill: democraţia (burgheză) este imperfectă, dar este cea mai bună dintre cele posibile.

    • Domnule Valerius, capitalismul aşa cum este el acum nu îl văd să mai reziste mult. Ce nu se poate contesta este că acesta a prins o prăbuşire a unui întreg bloc, cel estic.
      Dacă aş crede că democraţia burgheză este cea mai bună variantă, nu aş merge pe cea socialistă.
      Totuşi, ce am scris mai sus poate să fie adevărat, au existat prea multe eşecuri. Nu ştiu de alţii, dar eu nu pot să spun că am întrezărit o reţetă de succes. Lipsa unei adevărate democraţii, sugrumarea criticii sunt măcar două hibe de care toţi comuniştii ar trebui să fie preocupaţi, pentru a găsi o soluţie pentru ele.
      Până nu voi vedea un marxism aplicat în practică în care să pot eu personal să am încredere că are viitor, daţi-mi voie să am o doză sănătoasă de îndoială.

    • Da, un socialism acum ar fi net superior capitalismul distrugător de care avem parte. Oamenii ar avea parte din nou de slujbe, de case, de asistență medicală și de educație de calitate. Însă nu aș vrea ca acest sistem să se prăbușească după 50-100 de ani, în mijlocul nemulțumirii maselor, manipulate anterior cum trebuie de un capitalism victorios.
      Tocmai că aș vrea ceva viabil, o societate în care oamenii să se simtă confortabil și în care aceștia să vadă superioritatea sistemului lor față de capitalismul inuman.
      Spre asta tind eu, numai să se și poată realiza aşa ceva.

  6. capitalismul aşa cum este el acum nu îl văd să mai reziste mult.”

    În opinia mea, ceea ce pare a fi o criză profundă de sistem a capitalismului nu-i în realitate decât un ospăţ vampiresc al Marilor Capitalişti, prin care ei vor ieşi întăriţi. Masa pe care-şi secătuiesc de sânge victimele este Piaţa Mondială. Victimele au sistemul de apărare grav avariat prin manipularea ideologică în serviciul capitalismului. După ce ţările mici vor fi secătuite de sânge (=resurse), va începe lupta între vampiri, între marile blocuri capitaliste. Capitalismul duce în mod inevitabil la războaie mondiale. Cel mai mult vor suferi tot ţările mici („Fie că elefanţii se luptă, fie că fac dragoste, iarba suferă”). Chiar dacă războiul nu va duce la dispariţia omenirii însăşi (ceea ce mi se pare a fi puţin probabil, căci demenţii, precum cei care au decis detonarea bombelor la Hiroshima şi Nagasaki, nu vor rezista tentaţiei de a apăsa pe butoanele declanşatoare ale cataclismului nuclear), situaţia de după război va fi, oricum, apocaliptică.

    Pentru victimele capitalismului vampir problema cea mai grea constă nu în dificultăţile materiale, ci în negura din conştiinţă.

    • Eu sunt mai optimist, d-le profesor, Cred că socialismul se va reîntoarce, pe cale revoluționară, nu prin alegeri, sursa fiind probabil nu Rusia, ci mai degrabă o țară din Europa de Vest (Spania, Italia sau Portugalia, de exemplu).

      Mă uit în viitor unde aș vrea să existe un socialism cu față umană. Da, știu, expresia este demonetizată, însă alta nu am. Un socialism în care democrația vechii Grecia să renască, în care să existe comunicare, mobilitate, în care să conducă oameni devotați cetății și în care nu îl ultimul rând credincioșii să-și poată practica credința nestânjeniți.

      Sper ca această credință a mea să nu rămână doar o utopie, realitatea să fie chiar mai bună decât visul meu.

  7. In lume exista doua clase: clasa muncitoare si intreprizatoare si clasa statului. Aceasta din urma cuprinde toti functionarii si pliticienii cocotati in functii prin mintirea poporului. Poporul merge la vot ca sa-i legitimeze pe cei care urmeaza s-i expolieze, luandu-le prin taxe si imopzite, cea mai mare parte din veniturile realizate prin munca sau intreprinderea unei afaceri. Ei sunt cei care se imbogatesc prin nemunca. Cand, acest stat va explica poporului ce beneficii are din fiecare taxa pe care o plateste? La pastele cailor! Aparatul statului trebuie redus la nivelul minim necesar. Orice partid ajuns la putere inventeaza tot felul de taxe ca sa creasca bugetul pentru imbogatirea lor, nu pentru ridicarea nivelului de trai al poporului.

  8. D-le Adrian, clasa politică este una, iar cea a funcționarilor publici și contractuali alta. Sunt de acord cu primenirea celei dintâi și cu reducerea celei de-a doua, cu mențiunea că un stat, ca să funcționeze normal, are nevoie de un minim număr de funcționari în administrația centrală și locală.

  9. Care este blogul lui Florian??

  10. Mersi! E si pe facebook?!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s