Sinaia 06 11 2011

Am fost duminica trecută la Sinaia. Din când în când mai fac în weekend un drum până la Sinaia, ca să mă mai purific, să mă mai curăț de toate mizeriile astea zilnice care se agață de mine în timpul săptămânii, în București. Cum mă curăț? Păi privind castelul, o bijuterie de artă, această minunată relicvă a regalității lui Carol I, demnul și merituosul prim rege neamț al nostru. De fiecare dată când privesc castelul și împrejurimile lui simt cum toată zgura bucureșteană cade de pe mine.

Am pus mai jos câteva poze cu Sinaia.

Prima este cu Hotelul Palace, locul unde în perioada interbelică trăgeau magnații care jucau la cazinoul de alături, personaje pe care le regăsim în cărțile celor doi Petrești, Cezar și Camil.

Apoi este poza cu Biserica nouă a mânăstirii Sinaia, unde am participat la ultima oră a slujbei. Biserica nouă, cu hramul Sfânta Treime a fost ridicată într-o primă formă, mai modestă decât cea de astazi, între anii 1842-1846, din fondurile mănăstirii, fiind începută de stareţul Ioasaf şi terminată de stareţul Paisie.
Deteriorată de mai multe ori, ea a fost reconstruită la iniţiativa regelui Carol I, între anii 1897-1903, după planurile arhitectului George Mandrea, ajungând la forma care se păstrează şi astăzi. George Mandrea a realizat o sinteză a culturii arhitecturale religioase românești, o biserică cu ziduri groase și contraforți puternici, caracteristice mănăstirilor din Moldova, pe care a grefat elementele specifice ale stilului brâncovenesc din Ţara Românească .
Pictura în ulei a fost executată pe fond de aur mozaicat, în stil neobizantin, de către Aage Exner, un pictor danez. În pronaos, este pictat întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române din acea vreme, mitropolitul primat Iosif Gheorghian, apoi regele Carol I (1866-1914), lângă o coloană din piatră care simbolizează regatul încă neîntregit al României, în partea cealaltă a uşii este pictată regina Elisabeta (cunoscută şi sub pseudonimul literar de Carmen Sylva), lângă singurul ei copil, prinţesa Maria, moartă în fragedă copilărie. Ultimul personaj pictat este spătarul Mihail Cantacuzino, ctitorul bisericii vechi a Mânăstirii Sinaia. (http://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Sinaia)

Mai departe sunt trei poze cu Peleșul. Statuia este, bineînțeles, cea a Regelui Carol I.

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României (1866 – 1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Berhard Ludwig din Viena.
Castelul Peleș este unul cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz și Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.

Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.
În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar așezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granița României cu Austro Ungaria. Însă, în viitor, după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul se va găsi chiar în inima țării.

Peleșul va căpăta apoi o tot mai mare importanță, devenind reședința de vară a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai până în noiembrie.
Chiar după inaugurarea sa din 1883, Peleșul va mai suferi modificări, extinzându-se mereu. La forma actuală se ajunge abia în 1914 (anul morții regelui Carol I). Castelul are 160 de camere și mai multe intrări și scări interioare. Turnul central măsoară nu mai puțin de 66 de metri înălțime.
Peleșul are și o sală de teatru, cu o mică scenă și 60 de locuri, plus loja regală. Castelul avea dotări foarte moderne pentru epoca în care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticlă al holului de onoare este mobil, putând fi acționat de un motor electric. Încă din 1883, castelul are încălzire centrală. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Pele%C8%99)

Ultima poză este cu Pelișorul. Castelul a fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moștenitori Ferdinand și Maria. Regina Maria, pe atunci prințesa Maria, nu s-a împăcat bine nici cu sobrietatea lui Carol I și nici cu cea a castelului său. Pelișorul a fost construit ținându-se cont de dorințele Mariei.

Pelișorul a fost ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhardt Ludwig. Pelișor devine, începând cu anul 1903, reședința de vară a principilor moștenitori.

Mobilierul și decorațiunile interioare, realizate în bună măsură de către Bernhard Ludwig, indică un spațiu rezidențial (hall, cabinete de lucru, capela, „camera de aur”) tributar inovațiilor mișcărilor artistice de la începutul secolului al XX-lea.

Pelișorul are doar 99 de încăperi, față de Castelul Peleș cu 160 de încăperi. Întreaga casă a fost decorată pentru a fi o reședință princiară. Holul de onoare este lambrisat cu lemn de stejar. Dormitorul de aur este decorat după planurile și desenele reginei cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit. Tot după planurile reginei a fost decorat și biroul ei, iar pereții Camerei de aur sunt decorate cu frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât era emblema Scoției, locul natal al ei. Aici au crescut și copii cuplului regal: Carol (viitorul rege Carol al II-lea), Mărioara (regina Iugoslaviei), Elisabeta (regina Greciei) și Nicolae. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Peli%C8%99or)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s