Bendeac, jos pălăria!

Recunosc, mi-au dat lacrimile la sfârşit.

6 responses to “Bendeac, jos pălăria!

  1. Ce fel de lacrimi ? De râs, de plâns, de râsu’ – plânsu’ ?

    • Bineînţeles, de regret şi de milă pentru fostul preşedinte şi pentru soţia lui. Uitaţi-vă de la 01:04:32:00, de pe timerul care apare pe ecran, în dreapta sus. Vedeţi gesturile de tandreţe dintre cei doi, cum, înainte să fie luaţi, el îşi sărută tandru soţia pe frunte. Zice Bendeac, prin gura personajului lui, în faţa plutonului de execuţie:

      “Am făcut greşeli mari, dar mi-am iubit ţara. Trădătorii care au dat lovitura de stat, ei n-o iubesc. Asta nu e revoluţie, asta e lovitură de stat. Şi-acum vă bucuraţi, dar peste douăzeci o să vă mai bucuraţi? Nu revoluţionarii care au intrat în Comitetul Central o să ia puterea, ci ăia care erau acolo deja. Vă bucuraţi? Mai bine să mori cu glorie deplină, decât să fii sclav pe pământul tău. Şi acuma trageţi. Trageţi. ”

      Sceneta e făcută să arate că procesul Lor a fost un show, primul mare proces de manipulare din nou-născutul capitalism sălbatic autohton. Mai priviţi, în scenetă, la parodia cu nerăbdătorul Iliescu, care tot întreabă ce se întâmplă la Târgovişte şi care îi ordonă lui Militaru ca împuşcăturile să înceteze după execuţie.

      La sfârşitul scenetei, Bendeac are un cântec, o prelucrare, cântecul începe cu un prim-plan pe o derulare cu imagini ale Lor.

      Păcat, căci tu ai plecat
      Căci tu ne-ai lăsat şi noi nu ne-am schimbat
      Credeam că am învins, dar noi
      Mulţi am vrea acum să vii înapoi.

      Am vrut să schimbăm ceva
      Dar e mult mai greu azi decât atunci era
      Ne-am dorit-o mult, dar asta nu-i libertate
      Când suntem îngropaţi de vii în rate
      Şi când ne-mprumutăm ca să punem pe masă
      România nu e “acasă”.

      Cu toţii am strigat “Jos Ceauşescu”
      Dar nici unul nu ştiam că acum
      Mulţi vom răbda, atunci când vom munci pe brânci
      Sau vom uita cum este să te bucuri şi să zâmbeşti.

      Preferam să fim fericiţi cu puţin
      Dar azi avem chiar tot
      De fapt nu avem nimic.

      Este extrem de meritoriu că Bendeac, un tânăr de doar 28 de ani, a reuşit, ca Tănase pe vremuri, să se aplece spre durerea poporului lui şi să o redea pe scenă.
      Bendeac a reuşit să facă şi să dea la văzut de către populaţie prima scenetă de esenţă comunistă din capitalismul nostru sălbatic.

  2. Mă bucur când ai noștri se împacă.

    Un gând de prețuire pentru demnitatea lui Ceaușescu (a Ceauşeştilor).

    Despre Bendeac, ce să zic ? Le amestecă şi el, căci, până la urmă, aşa e viaţa, aşa e istoria, cu bune şi cu rele. Vrea să facă şi el un ban muncind, se foloseşte şi el de sistem, făcând ce-i permite talentul. Cred că, aşa cum s-au realizat profesional un Puiu Călinescu, un Horia Căciulescu, tot aşa s-ar fi realizat şi Bendeac în vechiul regim, dar în solicitări actoriceşti şi regizorale mai serioase.

    • Da, au fost demni, Dumnezeu să-i odihnească!
      Bendeac a făcut ceva deosebit prezentându-i pe Ceaușești altfel de cum sunt prezentați de douăzeci de ani în mass-media. Ceaușeștii, cu toate greșelile lor, au fost niște patrioți.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s