În căutarea adevărului istoric

Am postat la articolul d-lui Valerius, intitulat ”O analiză marxistă a semnificaţiilor plecării firmei Nokia din România” (un articol interesant), de pe blogul d-sale,  un comentariu despre  care m-am gândit că ar fi relevant pentru poziția mea (ne)doctrinară să-l postez și aici, la mine:

Stimate d-le Valerius,

 Eu sunt un colecționar de adevăr istoric. Iar în rest sunt naționalist și creștin.

 Nu cred în etapa a doua  a marxismului, societatea comunistă, societatea fără guvern, de aceea cred că e o utopie marxismul, dar asta este doar o părere personală.

 Nu sunt un contestatar al comunismului. Dacă vorbim de etapa întâi, dictaturile socialiste naționaliste au fost bune sau rele în funcție de comportamentul grupului de la conducere. De exemplu, regimul lui Stalin are puține puncte comune cu cel ceaușist, și, dacă ne referim la perioada bună a ceaușismului, 1964-1979, punctele comune sunt extrem de puține, poate doar conducerea și planificarea centralizată, pe cincinale, să fie punctele comune.

V-ați referit la documentarul acela despre perioada lui Stalin, eu cred în veridicitatea lui.

 Cu amicul TLC m-am întâlnit în lupta împotriva prozelitismului neoprotestant, pe bloguri. Legionarismul a avut părți bune și rele, ca și comunismul, nu poate fi judecat maniheist (ci ținând cont de diferitele lui aspecte). Din cauza acestui punct de vedere m-am ales cu  critici din ambele părți, nu însă de la dvs., recunosc, și nici de la TLC.  În privința legionarismului am adoptat poziția lui Stoenescu, Mișcarea Legionară, care a mers pe principiul renașterii naționale, s-a compromis când a pus mâna pe pistol și l-a asasinat pe Duca. De cum au guvernat  legionarii nu pot să-mi fac o părere, deoarece ei au fost doar patru luni la putere, după moartea lui Codreanu și sub conducerea lui Sima, un personaj controversat și posibil agent al SSI-ului. Îmi pare rău însă de tinerii legionari, naționaliști și creștini, omorâți de Carol, apoi trimiși de Antonescu în linia întâi, să moară și în final omorâți în temnițe și la Canal de staliniști. Unii, după ani de temniță, au scăpat, și s-au refugiat în mânăstiri. Tinerii aceia, exaltați  de multe ori, au fost atrași de idealul unei Românii renăscute, creștine și guvernată cu cinste și dreptate, probabil și eu aș fi fost atras atunci, la douăzeci de ani, de aceste idealuri. Codreanu, Antonescu, Dej și Ceaușescu (o alăturare aparent paradoxală) sunt pentru mine mari patrioți, au crezut cu toții în crearea unei  Românii puternice, renăscute. 

Câteodată vă invidiez pe dvs., cei care credeți într-o doctrină. Eu cred doar în Dumnezeu și în România, și aștept să apară o soluție pentru țara noastră, mă voi implica, dacă se poate, așa cum m-am implicat, de exemplu, în stoparea proiectului Roșia Montană de minerit pe bază de cianuri.

 Se vede treaba că pentru noi implementarea capitalismului a fost un eșec, unul mare, iar acum suntem în plin genocid. Nu, nu suntem grecii, să ieșim în stradă și să ocupăm clădirile publice, suntem uneori poporul vegetal la care face referire Ana Blandiana. Cât privește eșecul societății capitaliste de la noi, aici au cântărit ceva și moravurile autohtone. De ce la maghiari, cum bine ați observat și dvs., lucrurile au mers și merg mai bine decât la noi?

2 responses to “În căutarea adevărului istoric

  1. „sunt naționalist și creștin”

    Vreţi să dezvoltaţi ?

  2. Da, cu privire la naționalism, s-a mai pus problema aici cu privire la ce înțeleg eu prin acest termen. Ca să răspund, am postat un text, cu titlul: „Naționalism”.

    Ca naționalist, mă regăsesc în definițiile de la început:

    ”Naționalismul este o stare de spirit care penetrează larga majoritate a unei populații; el recunoaște statul-națiune ca normă ideală de organizare politică și naționalitatea drept sursa întregii energii culturale și a bunăstării economice”

    “Naționalismul este o condiție a minții, sensibilității sau sentimentului unui grup, care trăiește într-o arie geografică bine definită, care vorbește o limbă comună, are o cultură care exprima aspirațiile națiunii, și este atașat unei tradiții comune și in unele cazuri are o religie comună”

    “Naționalismul descrie un grup de oameni uniți prin (1) locuirea unui teritoriu comun, (2) o cultură și o moștenire comună, (3) interese comune în prezent și speranța de a trăi împreună în viitor, și (4) o dorință comună de a susține propriul stat”

    Ca creștin, sunt ortodox, aici e vorba atât de credința privită ca apartenență la religia comună a poporului, așa cum este ea menționată în a doua definiție, cât și de credința privită ca univers personal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s