15 august – Adormirea Maicii Domnului

„Deci, vietuind in casa Sfantului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, iesea adeseori la Muntele Maslinilor, de unde Fiul ei, Iisus Hristos Domnul, S-a inaltat la ceruri, si acolo isi facea rugaciunile sale cu dinadinsul. Odata, rugandu-se ea cu caldura pentru a sa dezlegare din trup si trecerea mai iute catre Hristos Dumnezeu, i-a stat inainte Sfantul Arhanghel Gavriil, care i-a fost ei din pruncie slujitor si hranitor intru Sfanta Sfintelor, binevestitor al intruparii lui Dumnezeu si nedepartat pazitor intru toate zilele vietii sale. Acela cu prealuminoasa fata, aducandu-i de la Domnul cuvinte facatoare de bucurie, i-a vestit ei mutarea, care degraba avea sa fie dupa trei zile.

Deci, vestind arhanghelul Preacuratei Fecioare ceasul mortii, ii zicea sa nu se tulbure de aceasta, ci sa primeasca cu veselie cuvantul, de vreme ce viata aceasta trece, ca sa petreaca in veci cu Cel fara de moarte, cu Imparatul slavei, Fiul ei si Dumnezeul nostru, cu arhanghelii si ingerii, cu Heruvimii si Serafimii, cu toate cetele ceresti si cu sufletele dreptilor. Caci Hristos o asteapta pe ea intru Imparatia cea de sus, ca sa petreaca si sa imparateasca cu Dansul in vecii cei fara de sfirsit. Iar moartea cea trupeasca nu va stapani peste dansa, precum n-a stapanit nici cea sufleteasca; semnul ei de dantuire asupra mortii, va fi acesta: printr-un somn de putina moarte adormind, dintr-acela degrab se va destepta ca dintr-un somn si, scuturand de la ochi stricaciunea mormantului ca pe o dormitare de somn, va vedea viata cea fara de moarte si slava, in lumina fetei Domnului, intru care, dantuind, cu glas de bucurie va trece in veacul acesta.

Deci, binevestitorul i-a dat un dar din rai, care era o stalpare dintr-un copac de finic, stralucind cu lumina darului ceresc, ca ea sa fie dusa inaintea patului, cand preacinstitul si preacuratul ei trup va fi petrecut spre ingropare. O, de cata mare si negraita bucurie si veselie s-a umplut preabinecuvantata Fecioara, pentru ca ce putea sa-i fie ei mai de bucurie si mai dulce, decat ca sa petreaca in ceruri, cu Fiul si Dumnezeul sau si sa se indulceasca totdeauna de vederea fetei lui celei preaiubite? Apoi, inchinandu-se pana la pamant, a dat multumire Stapanului sau, zicand: „N-as fi fost vrednica, Stapane, sa Te primesc pe Tine in pantecele meu, daca Tu singur nu m-ai fi miluit pe mine, roaba Ta, insa am pazit vistieria Ta cea incredintata mie; pentru aceea ma rog Tie, Imparate al slavei, sa nu ma vatame pe mine stapanirea gheenei, pentru ca daca cerurile si ingerii in toate zilele se cutremura inaintea Ta, cu atit mai vartos omul cel zidit din pamant, nici un bine avand, fara numai cat va primi dintru a Ta bunatate; pentru ca Tu esti Domnul si Dumnezeul cel vesnic binecuvantat”

Fragment; sursa: http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/adormirea-maicii-domnului-36388.html

Comentariile sunt închise.