… Şi nu numai de Pactul Ribbentrop-Molotov

Mda, ce mai voiam să spun este că evenimentele politice au fost uneori foarte ciudate în perioada 1938-1941.

În Octombrie 1938, la dezmembrarea Cehoslovaciei ia parte și Polonia, care smulge zona Těšín, o zonă disputată de cele două țări după primul război mondial. Deși suprafața acelei zone era minoră, 800 Km pătraţi, anexarea acestei zone de către Polonia a atras asupra ei acuzaţia că a fost partenera Germaniei în dezmembrarea Cehoslovaciei.

În aprilie 1940, Iugoslavia este atacată de către Germania, Italia și Ungaria. Noi însă nu nu am participat la acest atac, un lucru lăudabil, deși eram integrați în sfera de influență a Germaniei. Iugoslavia va fi împărțită între Germania, Italia, Ungaria și Bulgaria.

Mai încolo, Antonescu va avea ambiții imperialiste, pomenindu-i lui Hitler de pretenția României la Banatul Sârbesc sau având în vedere extinderea României până la Bug (teritoriul denumit Transnistria).
Antonescu a susținut însă tot timpul ideea reîntregirii României prin reluarea Ardealului, fie pe cale diplomatică, fie pe calea armelor. Legat de ultimul aspect, Antonescu nu s-a sfiit să-i spună lui Hitler, la un moment dat, că va recurge la forța armelor, la o adică, pentru a recupera partea din Ardeal pierdută în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.

Notă:

Pentru informațiile din ultimul paragraf, sursa de date este ”O istorie sinceră a poporului român”, de Florin Constantiniu, în timp ce pentru celelalte două paragrafe sursa date este Enciclopedia Wikipedia, varianta în limba engleză.

Completare

Eu cred într-o legitate, în acțiuni ale echilibrului care se instalează astfel, prin acele acțiuni, în legea cauzei și a efectului, a acțiunii și reciprocei ei, reacțiunea.

Nici Antonescu și nici Ceaușescu nu au ajuns degeaba în fața plutonului de execuție, ei au făcut ceva care a stricat armonia, echilibrul, astfel încât s-a ajuns ca o corectură la varianta tragică a plutonului de execuție.

Dacă ai puterea, trebuie să fii înțelept, să nu te lași dus de val, să iei decizii benefice pentru tine și poporul tău. Cumpătarea în decizii, înțelepciunea, este o caracteristică de care orice conducător trebuie să țină seama.

Să-l luăm, de exemplu, pe Ștefan cel Mare. Ce ne arată istoria despre el? Că Ștefan a luat întotdeauna deciziile care trebuiau să fie luate.
Se poate spune același lucru despre Antonescu și Ceaușescu? Nu cred. Da, aceștia au fost niște naționaliști de marcă, dar deciziile lor nu au fost întotdeauna cele mai fericite.

Antonescu a pornit la război alături de Hitler, bazându-se pe niște promisiuni vagi ale acestuia că vom putea avea NV Ardealului din nou. Tocmai de aceea trupele românești nu s-au oprit la Nistru, ci au ajuns până la Stalingrad. A încheiat vreun tratat Antonescu cu Hitler? Nu, totul a fost un fel de gentleman’s agreement.

Ce ar fi trebuit și ce nu ar fi trebuit să facă Mareșalul, din punctul meu de vedere? Să nu fi făcut niciodată ceea ce a făcut cu deportarea evreilor în Transnistria. Să fi oprit trupele la granița cu Rusia, pe Nistru, să fi organizat alegeri și să se fi pus după aceea la dispoziția noului guvern.

Ce ar fi trebuit și ce nu ar fi trebuit să facă Ceaușescu? Să nu impună privațiunile pe care le-a impus poporului, asta în primul rând, să fi plătit datoriile într-un ritm mai omenesc, să fi avut o politică echilibrată de investiții, prin care să se fi asigurat o modernizare constantă, să nu fi pus în practică niciodată cultul personalității.

În încheiere, vreau să mai spun că mi-am adus aminte cu amuzament de ceea ce a scris de curând dl Liviu că a spus Stalin legat de pretențiile ungurilor la Transilvania, la sfârșitul războiului. Stalin a spus clar că ungurii nu vor vedea nimic din Ardeal, pentru că l-au atacat odată cu nemții fără ca ei să fi avut motivul pe care, de exemplu, l-am avut noi sau finlandezii, respectiv rapturile teritoriale comise de Stalin în detrimentul țărilor noastre.

2 responses to “… Şi nu numai de Pactul Ribbentrop-Molotov

  1. Domnu Bogdan,

    vă rog foarte mult să vă uitaţi în oglindă, veţi observa un mic burghez corporatist, frustrat, parvenit. Acest individ pe care îl aveţi în faţă îşi arogă el monopolul românismului. E frumos !? Spune-ţi dvs. cu simţul dvs. de moderator înnăscut. Păi de unde dracu, domnu Bogdan, eşti dumneata mai român decât mine sau decât alţii. Pe ce considerente. Ce ai făcut dumneata pentru ţara asta ? Te duci în fiecare zi să slujeşti la minister regimul de jaf, spoliere, exploatare cruntă, instaurat de capitalul occidental şi sprijinit de gaşca compradoară Băsescu, Boc, etc. şi te dai mare român. Ce să spun !

    • Domnule Liviu, cred că nu sunteți într-o pasă bună.

      Eu îmi iubesc poporul și întotdeauna am încercat să-i ajut pe cei din jurul meu. Niciodată nu am zis că eu dețin monopolul românismului. Ce ați spus dvs. despre prizonierii luați de ruși după 23 august e un lucru pe care eu consider că nu l-ar spune un român. Acestea fiind spuse, am pus punct aici discuției despre românism cu dvs.

      Și cred că ar fi cazul să încetați cu jignirile gen ”frustrat”, ”parvenit”, ”corporatist”.

      Să nu uit, atâta timp cât eu nu vă spun ”domnu Liviu”, ci ”domnule Liviu” (oricum, ”domnu” se scrie cu apostrof!), vă rog frumos să folosiți la adresa mea formula de politețe corespunzătoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s