Să ne amintim – 2

Extras din cuvîntarea rostită de preşedintele Nicolae Ceauşescu la Congresul al II-lea al consiliilor populare, Bucureşti, 12 septembrie 1980; sursa: Blogul domnului Nicolae Nicu – http://nicolaenicu.blogspot.com/

Dacă ne-am referi la cîteva date comparative cu unele ţări dezvoltate, ar trebui, de asemenea, să arătăm că în toţi aceşti 30 de ani venitul naţional pe locuitor a crescut în România într-un ritm de 8,4 la sută anual, în timp ce în Statele Unite acest ritm a fost de 2,1 la sută, în Canada de 2,6 la sută, în Italia 3,8 la sută, în R. F. Germania de 4,4 la sută, în Franţa de 3,8 la sută. Aceste date demonstrează că decalajul care despărţea România de ţările dezvoltate s-a micşorat de 3-4 ori, deşi trebuie să spunem că mai avem încă mult de făcut pentru a lichida acest decalaj. (…)

Este de înţeles pentru oricine judecă în mod raţional că realizările acestea nu au putut înlătura pe deplin decalajele care ne despart de aceste ţări, dar trebuie să spun drept că, probabil, nici nu trebuie să ne propunem să ajungem unele din aceste ţări. Pentru că în multe ţări dezvoltate s-a realizat acest nivel în anumite condiţii istorice, pe seama exploatării şi asupririi a zeci de popoare. După cum este ştiut, însuşi poporul român, cîteva sute de ani, a plătit tribut diferitelor imperii, mai cu seamă Imperiului Otoman.

Mai bine de 70 de ani monopolurile imperialiste au luat din România zeci şi zeci de miliarde de dolari. După unele calcule, cu mult peste 100 de miliarde, aşa cum au luat de pe întreg cuprinsul globului (n.m. – astăzi, după 21 de ani de capitalism contemporan, în România numai datoria externă cumulată este de circa 100 de miliarde de euro, iar devalizarea economică, a avuţiei naţionale în general este, practic, incalculabilă, în orice caz, de ordinul a sute şi sute de miliarde de euro!). Tocmai pe baza asupririi altor popoare au realizat unele state o dezvoltare puternică şi nivelul pe care îl au astăzi. De ce să nu o spunem deschis, ele şi astăzi îşi menţin acest nivel, în parte, şi pe seama asupririi, sub diferite forme, a celor săraci, a ţărilor în curs de dezvoltare. De aceea am spus că nu ne vom propune niciodată să ajungem aceste ţări, pentru că noi luptăm pentru a lichida cu desăvîrşire capitalismul sub orice formă, exploatarea capitalistă şi imperialistă sub orice formă!

Unii comentatori de peste graniţă, mai cu seamă din Occident – unii probabil nu cunosc situaţia, dar alţii sînt rău intenţionaţi – compară România tocmai cu ţările care au jefuit la un moment dat poporul nostru şi zeci şi zeci de alte popoare, arătînd că nivelul lor de viaţă este mai ridicat. Este mai ridicat, dar spuneţi adevărul, domnilor, şi clasei muncitoare din ţările voastre, că imperialiştii şi capitaliştii voştri au jefuit şi jefuiesc şi acum zeci de popoare şi că este necesar ca şi clasa muncitoare din ţările respective să se ridice împotriva exploatării popoarelor, pentru egalitatea deplină, pentru lichidarea asupririi unui popor de către altul.

Avem sentimente de bună prietenie faţă de popoarele din ţările dezvoltate, dar nu putem să nu punem cu hotărîre problema realizării unor relaţii noi de egalitate şi mai cu seamă să cerem acelor domni care ponegresc în fel şi chip socialismul, inclusiv socialismul din România, de a spune adevărul, de a înceta să mai falsifice realitatea, să-şi mai inducă în eroare propriile popoare… Da, poporul nostru munceşte din greu, cu sudoare, dar nu pentru îmbogăţirea altora, ci pentru propria lui bunăstare… Fiecare bucată de pîine, fiecare pas înainte pe care l-a făcut, poporul nostru l-a făcut prin truda, prin munca sa! De aceea preţuim socialismul, pentru că numai el ne-a dus la această înaintare uriaşă într-o perioadă istorică scurtă!
Tot ceea ce am înfăptuit este rezultatul muncii creatoare a oamenilor muncii, fără deosebire de naţionaliate, a întregului nostru popor. Nimic nu am primit de-a gata şi gratuit, nimic nu ne-a picat din cer! Totul este rezultatul unei munci fără preget, eroice, a poporului nostru, care, stăpîn pe destinele sale, şi-a propus să lichideze în cel mai scurt timp istoric posibil înapoierea şi să-şi asigure o viaţă demnă, fericită, liberă, prin munca sa, şi nu pe spatele altora”.

Sunt lucruri adevărate și manipulări în discurs.

Venitul național pe cap de locuitor poate creștea în procente mai mult decât la capitaliști, dar nu se dau și cifre comparative, pentru că atunci am fi văzut distanța care ne separa de vestici.

Memorabil fragmentul de mai jos, din textul inițial, cu tot cu comentariul d-lui Nicolae Nicu:

”Mai bine de 70 de ani monopolurile imperialiste au luat din România zeci şi zeci de miliarde de dolari. După unele calcule, cu mult peste 100 de miliarde, aşa cum au luat de pe întreg cuprinsul globului (n.m. – astăzi, după 21 de ani de capitalism contemporan, în România numai datoria externă cumulată este de circa 100 de miliarde de euro, iar devalizarea economică, a avuţiei naţionale în general este, practic, incalculabilă, în orice caz, de ordinul a sute şi sute de miliarde de euro!). Tocmai pe baza asupririi altor popoare au realizat unele state o dezvoltare puternică şi nivelul pe care îl au astăzi. De ce să nu o spunem deschis, ele şi astăzi îşi menţin acest nivel, în parte, şi pe seama asupririi, sub diferite forme, a celor săraci, a ţărilor în curs de dezvoltare.”

Eu am un masterat în Administrație Publică și Integrare Europeană, la ASE, instituție de învățământ unde am urmat și facultatea – Facultatea de Management. Acolo, la masterat, am avut pe parcursul unui an de studiu o materie care s-a ocupat exclusiv de structura Uniunii Europene, cu CE și celelate organisme din cadrul ei.

Am crezut că UE – nucleul din Vest, de fapt – ne va lua sub aripa ei, că ne va sprijini, că ne va ajuta să ne ridicăm, așa cum ajută fratele mai mare și mai puternic pe cel mai mic și mai slab. Nimic mai greșit. Am fost de o naivitate imensă. Între statele puternice, foste state coloniale, care și-au ”supt” bunăstarea din colonii și țări mici, ca a noastră, nu se vrea să existe, din partea primelor, decât relații de tipul stăpân-sclav, cum bine a subliniat președintele Ceaușescu în discursul său din 1980.

România Mare, observă inteligent Stoenescu în ”Istoria loviturilor de stat din România,” a fost creată de un grup de oameni, de Ionel Brătianu, urmașul vrednic al tatălui său, de regina Maria, de Ferdinand și de alții din jurul lor, fideli ideii de unitate a tuturor românilor într-o singură țară, printr-un balet în jurul Marilor Puteri, prin folosirea tuturor mijloacelor pentru a influența aceste puteri în favoarea ideii numită România Mare. Însă acest lucru, grupul, a reprezent un punct slab, când grupul a dispărut, prin dispariția unor membri marcanți, țara a căzut în puterea ciudatului rege Carol al II-lea și a camarilei sale, care au făcut mult rău țării (Nu că regele Carol nu ar fi făcut și lucruri bune, de exemplu, acesta a construit mult. Una din realizările sale, de care ne bucurăm și astăzi de ea, este Parcul Herăstrău).

Istoria s-a repetat , peste niște ani, cu Ceaușescu și cei din jurul lui. Ceaușescu a realizat România contemporană, s-a construit fanatstic de mult în perioada sa, au fost amenjate orașe, din perioada lui avem metroul etc. Nu, nu este de uitat perioada grea a anilor ’80 din ceaușism, însă nu trebuie uitate nici realizările ceaușismului.
După 1989, însă, țara a avut parte exclusiv de ”tagme de jefuitori”, care au făcut acest popor al nostru, un popor bun, minunat, să sufere.

2 responses to “Să ne amintim – 2

  1. D-le Bogdan,

    Vă mulţumesc cu recunoştinţă pentru această preluare de pe blogul meu. Vă mulţumesc mai ales pentru faptul că nu sînteţi deloc de rea-credinţă, ci, dimpotrivă, doriţi să împărtăşiţi şi să slujiţi, ca şi mine, ca şi alţi confraţi, adevărul, indiferent dacă, afectiv, vă este confortabil propriilor convingeri sau nu. Sînteţi un caracter foarte puternic, domnule Bogdan. Jos pălăria, sînt încîntat să vă cunosc, fie şi numai astfel, „în virtualitate”. Totuşi, rar oameni ca dvs.!

    Aş fi cu atît mai fericit dacă aş reuşi să vă conving că intenţia mea nu e de a-i face pe alţii să adere la convingerile mele, şi că nu mă supără deloc că, de cele mai multe ori, nici nu se întîmplă acest fapt, ci numai să găsească puterea de a judeca lucrurile trecute şi prezente fără patimi, fără părtinire, ci cu bună-credinţă. Aşa, numai aşa, putem evita abuzurile şi nedreptăţile (inclusiv crimele!) şi greşelile trecutului şi ale prezentului, numai aşa putem continua construcţia şi reconstrucţia Patriei, aceea din noi înşine şi din jurul nostru.

    Nici nu ştiu ce să vă mai spun. Poate doar faptul că, recunosc, nu sînt pe deplin obiectiv faţă de memoria lui Ceauşescu, căci eu am fost, pînă la un moment dat, repet, pînă la un moment dat, un admirator al lui, al temerităţii lui politice şi al patriotismului lui fără cusur. Dar, vă rog să observaţi, şi rog pe oricine să observe, verificîndu-mi „opera” publicistică de peste ani, inclusiv pe blogul meu, că eu nu am făcut şi nu fac apologia lui Ceauşescu (şi a epocii socialiste), ci îi iau doar apărarea în faţa nedreptăţilor, antume şi a celor postume mai ales, la care este supus cu o îndărătnicie demnă de o cauză mai bună.

    A fost un om politic, un personaj istoric care, în nici un caz, nu merita soarta pe care a avut-o şi care, în nici un caz, nu merită tratamentul la care continuă să fie supus de peste două decenii. Dimpotrivă, mult dimpotrivă! Asta e credinţa mea şi asta servesc. Absolut dezinteresat. Nu am avut nici un fel de avantaj (ba, din contra!) pe vremea lui, nu l-am cunoscut personal, l-am văzut doar de trei ori pe viu în viaţa mea, de la distanţă, la nişte manifestări populare: Eu am fost un simplu muncitor în epoca aceea, nimic mai mult.

    Dar, am trăit acele vremuri, am muncit mult crezînd în rostul lor pentru rostul Patriei, cu apetenţa mea şi loialitatea mea nativă pentru istoria EI, pentru întemeietorii şi pentru ctitorii ei. Nu pot face mai mult pentru EA, căci sînt un oarecare, mic şi neînsemnat, dar a-i apăra ADEVĂRURILE, indiferent de caracterul politic al unei epoci sau alteia ce i-au caracterizat existenţa, consider că e de datoria mea, ca datorie a fiecărui fiu al EI. Atît.

    Cu scuze pentru spaţiul ocupat.

    Cristos a Înviat! Sărbători luminoase!

  2. Adevărat a înviat!

    D-le Nicolae Nicu, vă mulțumesc pentru frumoasele dvs. cuvinte! Da, și eu cred că orice construcție durabilă trebuie să aibă la bază adevărul.

    Sărmanul Nicolae Ceaușescu, Dumnezeu să-l odihenască în această zi de Paști!, a avut și albe și negre, acelea negre numai după 1980. Nu merita însă soarta pe care a avut-o. Iar acest om, spre deosebire de epigonii lui, a avut realizări.

    Eu nu sunt înregimentat în cadrul unui anumit curent politic, sunt însă un naționalist și un creștin normal, care dorește binele acestui popor și acestei patrii, poporul român și patria noastră, România.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s