Să ne amintim

ECONOMIA PLANIFICATĂ

Ce trebuie subliniat cu tărie şi, repetat pâna ce toată lumea va înţelege, este că România înainte de 1989 nu a fost un stat socialist autentic al clasei muncitoare, ci un stat socialist degenerat în care clasa muncitoare era oprimată si exploatată de o birocraţie industrială şi de partid ce n-avea nimic în comun cu marxismul şi comunismul. Regimul asa-zis comunist era un capitalism de stat, iar Ceauşescu un lider cu veleităţi mai mult legionare decat internaţionalist-marxiste. Pendularea lui Ceauşescu între Moscova si Washington, mersul său pe sârma subţire a politicii internaţionale a ajutat totuşi România care a reuşit să obţină avantaje economice de la cele doua superputeri ale vremii. Insă cea mai mare învăţătură pe care o avem de tras din istoria recentă şi pe care orice om de bun-simţ nu o poate nega este superioritatea covârşitoare a economiei planificate faţă de economia de piaţă.

Iată în linii mari realizările economiei planificate:
1.INDUSTRIALIZAREA României
2.AGRICULTURA intensivă si irigată
3.CONSTRUCŢIA DE LOCUINŢE ACCESIBILE pentru toţi cetăţenii ţării.
4.TRANSFORMAREA ROMÂNIEI DIN ŢARĂ DEBITOARE ÎN ŢARĂ CREDITOARE.
Iata realizările economiei de piaţă:
1.DEZINDUSTRIALIZAREA ţării prin predarea industriei în mâna capitalurilor străine
2.AGRICULTURA DE SUBZISTENŢĂ. Distrugerea sistemului naţional de irigaţii
3.EXPORT DE FORŢĂ DE MUNCĂ, hemoragia celui mai valoros capital, capitalul uman
4.CRIZA LOCUINŢELOR. Cetăţenii de rând nu mai au acces la locuinţe, fiind nevoiţi să plătească chirie.
5.ÎNGLODAREA ŢĂRII ŞI POPULAŢIEI ÎN DATORII.
Concluzia e clară, iar Chomsky o spune limpede. În afara unui FANATISM, piaţa în sine nu oferă nimic.

Mai sus este un articol al d-lui Florian Liviu, pe care-l găsesc interesant, de pe blogul d-sale. În completarea celor de mai sus o să vin cu ceea ce a postat de curând aici dl Florian Liviu, referitor la imperialism:

Lenin defineşte imperialismul ca stadiul monopolist al capitalismului, caracterizat prin următoarele cinci trăsături esenţiale:
1) concentrarea producţiei şi a capitalului atinge o treaptă foarte înaltă şi duce la crearea marilor monopoluri, care are un rol hotărîtor în viaţa economică;
2) fuziunea capitalului bancar cu cel industrial şi formarea, pe baza acestui „capital financiar“, a unei oligarhii financiare;
3) exportul de capital ia tot mai mult locul exportului de mărfuri şi capătă o însemnătate deosebit de mare;
4) formarea unor uniuni monopoliste internaţionale ale capitaliştilor care împart între ele lumea;
5) terminarea împărţirii teritoriale a globului pămîntesc între cele mai mari puteri capitaliste.
Esenţa economică şi trăsătura distinctivă fundamentală a imperialismului constă în înlocuirea liberei concurenţe prin dominaţia monopolurilor (corporaţiilor). Monopolurile stăpînesc complet economia şi politica celor mai mari ţări capitaliste.
În epoca imperialismului, dezvoltarea capitalismului se face extrem de inegal şi în salturi, iar raportul dintre forţele economice şi militare ale statelor imperialiste se modifică în permanenţă. Pe plan politic, imperialismul se caracterizează prin promovarea în relaţiile internaţionale a unei politici de expansiune şi dictat.
http://www.marxists.org/romana/dictionar/i/Imperialism.htm

Vă rog să precizaţi cu ce nu sunteţi de acord din definiţia de mai sus.

Nu urmăresc altceva cu întrebările mele decât ca pe calea unei dezbateri sincere şi oneste să ajungem la un adevăr cât mai deplin.

Este adevărat ceea ce scrie dl Liviu în postările d-sale de mai sus? Da, numai că tabloul trebuie să fie completat. Hai să analizăm ceea ce a însemnat marxismul în țările în care a fost implementat, cu particularizare la noi.
Ce am văzut eu, care îi dau dreptate mai sus d-lui Liviu, este că toate orânduirile marxiste au degenerat, în loc să se îndrepte spre comunism, înainte, ele au stagnat și au degenerat. La fel de adevărat este asta aşa cum sunt adevărate cele scrise mai sus de dl Liviu, marxismul aplicat în practică s-a dovedit un eșec. Țările comuniste păreau să se îndrepte mai curând spre un feudalism modern, roșu, decât spre ținta care este comunismul. Aveam deja rege și nobilime, Secretarul General și nomenclatura, și restul lumii, oamenii ale căror sarcini erau să muncească, să nu crâcnească, să scandeze și să aplaude. Unii ”regi” chiar au încercat să-și întemeieze o dinastie – Ceaușescu și Kim Ir Sen, al doilea chiar a reușit.

Mi-aduc aminte de ultimii ani din ceauşism, totul era searbăd, aveai senzaţia că trăieşti într-un mare lagăr, era un univers cu accente kafkiene. Nu aş mai vrea niciodată să mai trăiesc într-un astfel de loc.

De ce au degenerat orânduirile marxiste? Dl Liviu spune că din cauză că nu s-au mai aplicat principiile marxism-leninismului. Eu spun că din cauză că marxismul, aşa cum e acum, e doar o poveste bombastică, care nu se poate aplica în practică cu succes, finalitatea lui este inevitabil eşecul, aşa cum s-a întâmplat până acum. China aplică cu un anumit succes un marxism revizuit, despre care cunoscătorii spun că nu mai e marxism.

Printre lucrurile care mă deranjează la marxism este faptul că marxismul nu îl recunoaşte pe Dumnezeu. Pentru mine, viaţa într-un sistem în care s-ar căuta tot timpul să se submineze, să se discrediteze religia mea ortodoxă, aşa cum s-a întâmplat înainte, nu ar fi o viaţă plăcută.

Şi până la urmă, pentru noi, România, acum, care este soluţia? Eu, unul, nu o întrezăresc.

14 responses to “Să ne amintim

  1. „Şi până la urmă, pentru noi, România, acum, care este soluţia? Eu, unul, nu o întrezăresc.”

    Păi domnu Bogdan dacă nu ştiţi care este soluţia, daţi-vă la o parte, vedeţi-vă de jocurile dvs. erotice cu Lorena Lupu sau de trăirile mistice, etc. Sau, există şi această posibilitate, alăturaţi-vă nouă care ştim.

    Capitalismul este bolnavul incurabil al planetei. Goana nebună după profit ameninţă să distrugă întreaga lume şi o va face. Modelul de creştere economică bazat pe logica profitului maxim şi pe exploatare a dus precum putem constata empiric la secătuirea resurselor Terrei, la catastrofe ecologice ireversibile, la războaie devastatoare.
    Ne trebuie o nouă ordine socială în care corporaţiile să fie controlate de societate, unde consiliile de administraţie ale acestor giganţi economici să fie alese prin vot la fel ca consiliile primăriilor. Avem nevoie de democraţie economică. Trebuie să tăiem ghearele marilor capitalişti. Democraţia politică nu se poate funda decât pe democraţia economică, altfel nu este decât o gogoaşă. Trebuie să ne debarasăm de paradigma „profitului maxim” şi să o înlocuim cu paradigma „fiecăruia după calitatea şi cantitatea muncii
    prestate”. Fiecare poate lua de la societate oricât, nu există nici o limită, cu condiţia să ofere o muncă echivalentă şi să nu exploateze alţi oameni.

  2. Bogdane, nu te alătura lor, rămîi pe poziţie, dar fără jocuri cu Lori!

    • Hotărât nu, fără jocuri cu Lori, Sorina! 🙂

      Domnule Liviu, nu este o idee rea ceea ce spuneţi. Un rol de control îl au acum ONG-urile, asta ar trebui să fie de ajuns într-o societate civilizată (legat de ONG-uri, nu cu mult timp în urmă, la serviciul meu, am avut ca sarcină să am grijă de o delegaţie de la Greenpeace). În plus, să ne amintim cam ce treabă fac acum consilierii aleşi la Primării.

      Deci, după cum spuneam, ideea nu e rea, aceasta cu Consiliile de Administraţie, numai că nu văd cum i-am putea, în capitalism, înlocui pe acţionari cu aşa-zişii aleşi ai poporului.

  3. Păi domnu Bogdan, am spus mai sus că trebuie să tăiem ghearele marilor capitalişti, asta însemnând că marile afaceri le vom naţionaliza.Pentru început vom trece în proprietate publică toate businessurile cu o cifră de afaceri mai mare sau egală cu 10 mil. euro pe an, apoi statul trebuie să preia monopolul comerţului exterior. Vom lăsa micile afaceri să funcţioneze liber dar probabil că ar fi rezonabil să fixăm numărul maxim de angajaţi la 10. În întreprinderile publice de interes naţional consiliul de administraţie trebuie ales prin votul cetăţenilor, iar în celelalte conducerea s-ar putea exercita printr-un triumvirat format din: un numit al guvernului, un numit al sindicatelor naţionale ,un ales al salariaţilor întreprinderii.
    Întreprinderile publice vor acţiona pe baza unei planificări elaborate de un consiliu naţional al planificării. Şi membrii acestui consiliu vor fi aleşi tot prin vot universal.

    • Domnule Liviu, în legătură cu cele două întrebări pe care vi le-am adresat şi care au rămas fără răspuns, una din ele este chiar o întrebare pe care dvs. mi-aţi pus-o iniţial, dar la care eu nu am găsit răspuns, fac apel la dvs. ca să-mi răspundeţi, în spiritul onestităţii la care aţi făcut menţiune. Nu o să critic răspunsurile dvs., sunt numai interesat cum vedeţi dvs. răspunsurile, care aveţi o altă orientare decât mine, sunteţi un marxist-leninist fidel. Poate din schimbul nostru de idei va ieşi ceva care este demn de reţinut. Deci cele două întrebări sunt:

      – De ce suntem corupţi, de ce suntem hoţi, de ce nu suntem în stare să avem conducători valoroşi (aceasta este cea pe care mi-aţi pus-o dvs. iniţial)?
      – Cum vedeţi acesul la putere pentru dvs. şi cei care au aceleaşi opinii ca dvs. (a se vedea postarea dvs. cu propunerea referitoare la conducerea întreprinderilor cu o cifră de afaceri situată peste un anumit nivel) ?

  4. Domnule Liviu, eu sunt un om pragmatic. Dvs., aceştia la care vă referiţi, grupul din care faceţi parte, aveţi vreun partid? Dacă da, ce şanse aţi avea de a câştiga alegerile? Nu mai vorbesc apoi de dificultatea de a naţionaliza în masă.

  5. De ce suntem corupţi, de ce suntem hoţi, de ce nu suntem în stare să avem conducători valoroşi?

    Foarte simplu, suntem corupţi şi hoţi pentru că sistemul promovează corupţia şi hoţia. Capitalismul este o ordine socială bazată pe comandamentul egoist al profitului maxim. În lupta dură dintre capitalişti, câştigă cei care se folosesc de viclenie, perfidie, manipulare, dezinformare, şantaj, violenţă, etc. (războiul Vântu, Ghiţă e elocvent).

    Spune Vântu către Ghiţă: „Am împuşcat sute, nu zeci, sute” şi ceva mă face să cred că nu minte.
    Uitaţi-vă la Vântul şi veţi înţelege de ce suntem aşa. Pentru a se ridica şi mai apoi pentru a supravieţui la vârful piramidei capitaliste a fost nevoit să ucidă, să şantajeze, să ameninţe, să jefuiască, să pună pe picioare structuri mafiote, etc. A făcut-o şi o va face în continuare până când va fi detronat de alt capitalist (poate de Traian Băsescu ) cu siguranţă la fel de diabolic. Din această mocirlă şi mizerie umană nu există ieşire. Cui îi tremură mână, cine are ezitări, probleme de conştiinţă, este eliminat. Deci ce profil moral poate avea un individ care reuşeşte să urce toate treptele ierarhiei capitaliste până la vârful conducerii României.
    Mai poate fi numit el om ? Nici vorbă ! E fiară.

    Deci cu clasa capitalistă ne-am lămurit, să vedem cum stăm cu clasele de jos.
    Acestea totdeauna din instinct privesc în sus şi ce văd ? O elită burgheză concupiscentă ce oferă maselor un spectacol absurd bazat pe cultul vedetelor, al succesului, al banului şi a cărei decădere morală este evidentă. Dacă cei bogaţi fură, toate averile româneşti fără excepţie sunt furt, cu atât mai îndreptăţit să fure este omul de rând care fură nimicuri pentru a supravieţui.

    În socialism oricât de rău ar fi fost din punct de vedere material din punct de vedere moral şi spiritual era infinit mai bine.
    Domnul Vântu poate să confirme deoarece în 1981 regimul socialist la vârât la puşcărie pentru delapidare. Regimului capitalist i-au trebuit 21 de ani ca să-l aducă de Vântu înapoi, devenit între timp multimilionar în euro, şi nu se ştie încă care pe care. Poate îl va aduce Vântu pe Traian Băsescu la puşcărie.

  6. Pentru prima dată în istoria sa îndelungată, România nu mai are nici o datorie externă, nu mai plăteşte tribut nimănui şi este cu adevărat in­de­pendentă – şi economic, şi politic!

    La sfârşitul lunii martie am lichidat datoria externă a ţării, care în 1980 reprezenta peste 11 miliarde de dolari. În total, din 1975 până în martie 1989 am plătit circa 21 de mi­liarde de dolari, din care dobânda reprezintă peste 7 miliarde de dolari. În acestea nu sunt cuprinse datoriile pe care le-am avut în ruble şi care, de asemenea, au fost de mult achitate.

    În prezent, ţara noastră are de în­casat ­din creditele pe care le-a acordat diferitelor state peste 2,5 miliarde de dolari.

    Plata datoriei externe a cerut, fără nici o îndoială, eforturi mari. A trebuit să acţionăm în aşa fel încât să asi­gurăm atât dezvoltarea generală a ţării, cât şi lichidarea treptată, în această perioadă, a întregii datorii, să luăm totodată măsurile necesare pentru întărirea continuă a ordinii şi disciplinei. După cum este cunoscut, din 1980 până în prezent, situaţia economică mondială a fost foarte complexă şi gravă. S-a înrăutăţit continuu situaţia ţărilor în curs de dezvoltare, ale căror datorii externe sunt astăzi de peste 1.300 de miliarde de dolari. […]

    În anii 1981-1989 am alocat pentru dezvoltare peste 2.000 de mi­liarde de lei. Calculând la cursul necomercial al dolarului, aceasta înseamnă peste 200 de miliarde de dolari. […]

    În general, în această perioadă s-au realizat vaste lucrări industriale, agricole şi de interes naţional şi s-au rea­lizat peste 1 milion de apartamente. În aceşti ani s-au dat în folosinţă Canalul Dunăre – Marea Neagră şi Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari, în lun­gi­me totală de circa 100 km, s-a reali­zat metroul în Bucureşti, care în acest an va avea o lungime de 60 de km, s-a amenajat râul Dâmboviţa şi s-au în­fă­p­tuit marile lucrări de mo­dernizare şi sistematizare a Capitalei, printre care şi noul centru admi­nistrativ. […]

    Propun Comitetului Central al partidului să luăm hotărârea – care să fie adoptată ca lege de Marea Adunare Naţională – ca, în viitor, nimeni să nu mai poată să apeleze la credite străine, pentru ca întreaga dezvoltare a ţării să o realizăm prin mijloace proprii – desigur, printr-o largă colaborare inter­na­ţională, dar fără credite!

    — Nicolae Ceauşescu, 12 aprilie 1989, la Plenara Comitetului Central al PCR

    • D-le Liviu, recunosc că sistemul capitalist are și această caracteristică negativă, de a promova ca oameni de succes pe oamenii cu mulți bani. Însă ce mă doare pe mine e altceva, de ce ungurii, de exemplu, foști din Blocul Estic ca și românii, sunt mai patrioți ca noi, de ce noi îi întrecem la capitolul corupție și hoție? Dl Valerius a venit pe blogul d-sale cu exemple referitoare la modul cum ungurii s-au dovedit mai buni patrioți. Eu am fost de două ori în Budapesta în ultimii ani și am văzut cât de gospodari sunt budapestanii.

      D-le Liviu, capitalismul nu înseamnă mereu sălbăticie, ca la noi, sunt țări în Vest, este adevărat, unele din ele foste țări coloniale, unde putem spune că există civilizație, în timp ce de noi cel mult se poate spune că suntem semicivilizați.

      Eu ca creștin și om de onoare pot să spun doar un lucru: oricât ar fura și oricât de corupți ar fi cei din jurul meu, eu niciodată nu aș proceda în acest mod.

      Foarte scurt, despre Ceaușescu: nimeni nu contestă realizările regimului Ceaușescu, însă, referitor la ultimul deceniu al ceaușismului, ne aducem aminte nu de realizări, ci de privațiuni și minciuni, o situație inacceptabilă pentru orice societate cu pretenții de civilizație.

  7. „Eu am fost de două ori în Budapesta în ultimii ani și am văzut cât de gospodari sunt budapestanii. ”

    Păi e una să te duci în vizită într-o ţară ca turist şi alta să locuieşti acolo, să te loveşti de viaţa de zi, de problemele zilnice, să-ţi câştigi acolo pâinea muncind.

    Una e să te plimbi prin Bucureştii să-i admiri clădirile monumentale, să te uiţi la salba de cafenele care se revarsă pe toate trotuarele centrului şi la mulţimea cosmopolită ce le însufleţeşte, să te hrăneşti spiritual din bogăţia concertelor de la Ateneu, a spectacolelor de teatru, de operă, una e să te mişti în universul estetic al artelor, cu alte cuvinte să trăieşti în cercul strâmt al vieţii burgheze , privit din acest unghi de vedere şi făcând abstracţie de orice altceva Bucureştiul nu este cu nimic mai prejos decât orice alt oraş european, şi alta să te uiţi „dincolo” de gardul vopsit la viaţa umilă, plină de suferinţă şi mizerie a celor mulţi, a celor cărora capitalismul le-a pus pecetea de robi.

    Aşa e peste tot în lume, nicăieri nu e altfel. Profesorul Claude Karnoouh spunea undeva că în cel mai avansat stat al lumii capitaliste SUA, elitele se află într-un război civil nedeclarat cu o treime din populaţie.
    În SUA se află la ora când scriu aceste rânduri peste 5 milioane de oameni în penitenciare, iar violenţele şi crimele sunt la ordinea zilei.

    Spuneţi că sunteţi creştin ortodox, păi ar trebui să ştiţi că morala creştină e fundată pe ascetism şi pe simţul datoriei. Sfinţii sunt sfinţi tocmai pentru că au renunţat la latura materială a vieţii pentru un ideal spiritual. Nu-l mai blamaţi atât de uşor şi de repede pe Ceauşescu pentru ultimul lui deceniu de viaţă, invocând civilizaţia. Nu este chiar aşa. Marile realizări se fac cu sacrificii pe măsură. Istoria creştinismului e presărată cu destule exemple.

    Suferinţa impusă de Ceauşescu poporului nu era inutilă. Roadele ei s-ar fi întors la generaţiile următoare. Oare în multe familii de oameni cumsecade nu se sacrifică părinţii pentru viitorul copiilor, nu asta e paradigma datorie de a fi părinte.

    Astăzi ne sacrificăm în zadar, nu mai avem orizont, nu mai avem ideal. Tot ce ne rămâne este să ne lăsăm pradă unui hedonism devorator.

    „Eu ca creștin și om de onoare pot să spun doar un lucru: oricât ar fura și oricât de corupți ar fi cei din jurul meu, eu niciodată nu aș proceda în acest mod.”

    Dar de ce permiteţi, de ce tăceţi când străinii fură ţară, când cel de lângă dvs. fură şi se îmbogăţeşte fără merit, când cel de lângă dvs. minte şi corupe, când toate reptilele politice s-au repezit să fure averea poporului construită în anii grei dar atât de frumoşi ai socialismului, de ce tăceţi ?
    De ce tăceţi dacă sunteţi creştin când mercenari înarmaţi ce se autointitulează armata română ucid sau participă la cauţionarea uciderii unor oameni nevinovaţi în Afganistan.

    De ce nu vă duceţi la doamna ministru Boangiu şi să-i spuneţi în faţă: ‘”Sunteţi o hoaţă, atât dvs. cât şi patronul dvs. domnul Traian Băsescu”.

    Asta e atitudine morală până la capăt, demnă de un om de onoare şi de adevărat creştin, nu complicităţi lamentabile.

  8. D-le Liviu, cu tot respectul, să o luăm pe rând:

    Se vede treaba că nu aţi fost în Budapesta. Oraşul vechi, care e cam cât o mare parte din Bucureşti, e renovat admirabil. În fiecare an, este renovată pe rând câte o parte din Budapesta. Nu o duc rău maghiarii, d-le Liviu. Acolo oamenii au demnitatea dată de un nivel de trai normal.
    Mi-aduc aminte că am luat tramvaiul pe linia care merge paralel cu Dunărea, tramvai care trece pe lângă poduri şi pe lângă câteva monumente arhitectonice, printre care şi clădirea Parlamentului. Nu tu înghesuială, nu tu praf, curăţenie, miros plăcut în tramvai, oameni curaţi. Am coborât la un moment dat, am mers un timp pe jos, apoi m-am urcat din nou în tramvai. Înainte să mă urc, a coborât un cuplu de pensionari, care avea în jur de 70 de ani. Curat îmbrăcaţi, decent, el cu palton şi pălărie, ea ca o doamnă de vârsta respectivă. A coborât întâi el, apoi i-a dat mâna doamnei, care a coborât şi ea. Cât de diferit era asta faţă de ce vedeam în Bucureşti! Dacă aş moşteni vreo avere, în Budapesta m-aş muta, nu de tot, aş mai veni pe aici, dar acolo mi-aş stabili cartierul general.

    Domnule Liviu, creştinismul nu interzice să ai o anumită bunăstare, dacă îţi foloseşti averea în scopuri benefice, dacă îi ajuţi pe cei din jurul tău.

    Sfinţii nu sunt oameni obişnuiţi, tocmai de aceea sunt sfinţi, au fost oameni care s-au dedicat trup şi suflet religiei. Această excepţionalitate nu se poate generaliza însă, noi, oamenii obişnuiţi, avem traiuri obişnuite, aspiraţii obişnuite şi nevoi obişnuite, totul este să-L iubim pe Dumnezeu şi să încercăm să fim mai buni – mai buni creştini.

    Domnule Liviu, citesc acum un roman, o ficţiune. O prinţesă este adusă la curtea unui prinţ dintr-o ţară cu condiţii mai aspre de viaţă, cu care trebuia să se căsătorească. Ea tot punea seara lemne pe foc, ca să se încălzească, în odaia ei, cei doi urmau să stea împreună doar după căsătorie. După un timp, ea îşi termină stocul de lemne de foc şi îi mai cere lemne prinţului. Acesta îi răspunde: ”La noi, lemnul nu este pe toate drumurile. Eu am aceeaşi raţie de lemne ca orice supus de-al meu. Am făcut însă economie, pot să-ţi mai dau de la mine”.

    Vorbind de vremurile vitrege şi searbede din anii ’80, aici se ridică mai multe chestiuni:

    – Nomenclatura o ducea la fel ca omul de rând? Normal, nu existau extravaganţele de acum, dar Ceauşescu şi nomenclatura nu o duceau la fel ca noi ceilalţi. Nu sufereau de frig şi de lipsa unor alimente.
    – Orice popor are dreptul la un trai decent, normal. A-i asigura un altfel de trai nu e corect.
    – Trăim acum şi vrem acum să o ducem bine, nu peste un deceniu de privaţiuni.
    – Ceauşescu, la cum îl cunosc eu, cât ar fi trăit, nu ar mai fi băgat mâncare pe piaţă, el avea visuri mari, de genul băncilor româno-arabe, de exemplu, se lăcomea, avea nevoie de din ce în ce mai multe miliarde de dolari.
    – Nu în ultimul rând, eu lucram în 1989 la o CTA – centrală telefonică automată, de tip Pentaconta Crossbar, de 10.000 de abonaţi. Tehnologia era învechită, uzată moral, era de la începutul anilor ’60. Nu se mai investea. Când ploua, cădea peste 25% din intercomunicaţia dintre centrale. Pe motive de economie, se renunţase la aerul condiţionat furnizat de producătorul belgian şi se spălau panourile cu echipament cu cârpă şi apă, pe unde se putea. Şi eu lucram bine, sub mine era o centrală Rotary, tot de 10.000 de abonaţi, model anii ’20. Acolo trebuia să stai tot timpul să cureţi angrenajele cu vergeaua cu şiret înmuiată în ulei, centralele de tipul ăsta erau un fel de batalioane disciplinare ale telecomunicaţiilor. Eu curăţam doar câteva zile pe lună, în rest făceam muncă de verificare şi remediere a defecţiunilor. Asta era o parte din România de atunci. Se ajunsese cu economia la absurd. Societate, cu minciuna şi lipsurile, era un model de absurd.

    Spuneţi dvs. să mă duc la Anca Boagiu şi să-i spun că e coruptă. E ca şi cum v-aş spune eu să renunţaţi la pensie pentru că v-o dau capitaliştii ăştia români nenorociţi, pentru că aşa ar face un stalinist adevărat. Dacă vă spun asta, faceţi aşa ceva? Mă îndoiesc, d-le Liviu, cu toate că sunteţi un stalinist adevărat.

  9. … Şi, legat de dna Anca Boagiu, deţineţi dvs. dovezi irefutabile că dna Boagiu este coruptă? Dacă nu, ceea ce spuneţi e o calomnie. Eu zic că nu putem lăsa arbitrarul să înlocuiască justiţia.

  10. Toţi membrii guvernului împreună cu comanditarul lor Traian Băsescu sunt curaţi ca nişte sfinţi. Luaţi vă rog urgent legătura cu şeful BOR pentru propunere de sanctificare colectivă.

  11. Domnule Liviu, dacă nu aveți darul omniscienței, nu pot să vă cred în privința doamnei Boagiu. Este posibil să fie corupți în guvernul Boc, este posibil ca însuși Băsescu să fie corupt, numai că vinovăția sau nevinovăția trebuie să o stabilească completul de judecată, format din persoane imparțiale. Doar nu vreți să se procedeze după o rețetă asemănătoare cu cea folosită în cazul președintelui Nicolae Ceaușescu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s