Duminica Floriilor

Floriile – Intrarea Domnului în Ierusalim

Sărbătoarea Intrării lui Hristos în Ierusalim este cunoscută în popor sub denumirea de Florii. Parintele profesor Ene Braniște afirma că această sarbatoare se mai numea și Duminica aspiranților la Botez, deoarece în această zi catehumenii, care fusesera admiși la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credință. Această duminică a purtat și denumirea de Duminica grațierilor, pentru că în cinstea ei, împărații acordau grațieri.

Biserica vede în această sărbătoare înaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea să evite moartea, însă, o primește de bună voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusă moartea ca o necesitate, așa cum ne este impusă nouă. De aceea El moare pentru alții, nu pentru Sine. El nu avea păcatul imprimat în firea Sa, ca noi toți, pentru că S-a născut ca om prin voia Sa.

Existând din veșnicie ca Dumnezeu, El a luat firea omenească, dar a încadrat-o în ipostasul dumnezeiesc. Dacă s-ar fi născut ca orice om din păcat, prin pasiune omenească, ar fi murit pentru El și nu pentru noi. Ar fi rămas în moarte ca orice om, deci nu ar fi înviat. Intrarea în Ierusalim este o prefigurare a Intrării în Ierusalimul ceresc. Astfel, nu întâmplător noi cântăm în noaptea de Paști: „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalim”.

În legătură cu acest eveniment, evanghelistul Matei notează: „Spuneți fiicei Sionului: Iată, împăratul tău vine la tine blând și șezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug” (Matei 21, 5).

Floriile și mânzul asinei

În interpretarea Sfinților Părinți, asina preînchipuie poporul iudeu, în timp ce mânzul prefigurează neamurile care urmau să fie chemate la credință.

Această interpretare este dreaptă, pentru că știm că iudeii Îl vor prigoni pe Hristos și păgânii Îl vor primi. Cei mai mulți dintre păgâni vor fi purtători de Hristos de-a lungul istoriei și vor intra cu El în Ierusalimul de sus, în Împărăția cerurilor.

„Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar cand S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El și I le-au făcut Lui”. În general, ucenicii au înțeles foarte puțin din ceea ce s-a întâmplat cu Învățătorul lor până când El le-a sporit înțelegerea (Luca 24,45) și Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile, aducându-și-le aminte.

Sfântul Ignatie Brancianinov vede în „Mânzul asinei” și altceva. Acest mânz îl descoperă pe omul mânat de pofte dobitocești, lipsit de libertatea sa duhovnicească, legat de împătimire și de obisnuința vieții trupești. Învățătura lui Hristos desface asinul de iesle, adică de împlinirea voii păcătoase și trupești. După aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, își pun pe asin hainele: pe el Se așază Domnul și săvârșește pe el intrarea în Ierusalim.

Asta inseamnă că după ce omul părăsesșe viața păcătoasă, este adus la Evanghelie și îmbrăcat, ca în niște haine apostolești, în cunoașterea lui Hristos și a poruncilor Lui. Atunci Se așază pe el Domnul, arătându-i-Se duhovnicește și sălășluind duhovnicește în el, precum a binevoit a făgădui: „Cela ce are poruncile Mele și le păzește pe ele, acela este cel ce Mă iubește: și cel ce Mă iubește, iubit va fi de Tatăl Meu. De Mă iubește cineva, a grăit El, cuvântul Meu va păzi; și Eu îl voi iubi pe el, și Mă voi arăta lui; și Tatăl Meu îl va iubi pe el, și la el vom veni, și locaș la dânsul vom face” (Ioan 14, 21, 23).

Astfel, Hristos Se așază pe însușirile firești ale omului care s-a supus Lui, care și-a însușit învățătura Lui cea atotsfântă, și îl aduce, șezând pe el, în cetatea duhovnicească a lui Dumnezeu, în Ierusalimul al cărui ziditor este Dumnezeu, nu omul.

Mulțimea Îl primește pe Mântuitorul în Ierusalim cu aceste cuvinte: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9). Învierea lui Lazăr era cauza căreia i se datora, în cea mai mare măsura, aceasta primire însuflețită. Dar să nu uităm că același popor care-L slăvise și-L primise ca pe un împărat, peste câteva zile va striga, incitat de farisei și de cărturari: „Răstignește-L! Răstignește-L!”.

Evreii care participau la această sărbătoare, așteptau de la Hristos să fie un conducător care să modifice situația politică în folosul lor, și nu un Dumnezeu coborât printre oameni, spre a-i izbăvi de păcat. E adevarat că au existat și mulți iudei care s-au dăruit Domnului, crezând în El fără șovăială.

Floriile și ramurile de salcie

După modelul mulțimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxă a rânduit ca în această zi să împartă credincioșilor ramuri de salcie binecuvântate. Ramurile de salcie simbolizează biruința asupra morții.

În duminica Floriilor, Biserica a rânduit să fie dezlegare la pește. În seara acestei duminici, încep deniile din săptămâna Sfintelor Patimi.

Autor: Adrian Cocoșilă

sursa: http://www.crestinortodox.ro/paste/florii/floriile-intrarea-hristos-ierusalim-88561.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s