Stalingrad

Monumentul victoriei de la Stalingrad

sursa pozei: blogul Anticapitalism

Eroismul ostașilor sovietici de la Stalingrad trebuie amintit mereu cu pietate. Însă, Stalingradul nu a reprezentat numai asta. Mai jos este comentariul meu la postarea domnului Liviu, care este marxist-leninist, de pe blogul d-sale, Anticapitalism (http://anticapitalism2.blogspot.com/2011/03/stalingrad.html), cu ocazia comemorării marii victorii sovietice de la Stalingrad:

Domnule Liviu, eu sunt un om care doresc ca lucrurile să fie prezentate corect, fie că e vorba de capitalism, fie că e vorba comunism.

În spiritul corectitudinii la care mă refer mai sus, trebuie să admit că la noi acum e crimă, crimă împotriva națiunii, într-un stat capitalist din marea UE și nu pot accepta varianta dvs. propagandistică cu Stalingradul.

 În Stalingrad, populația a fost tratată cu o duritate îngrozitoare atât de nemți cât și de către conducerea sovietică. În orice societate civilizată, populația ar fi fost evacuată, dar aici nu s-a făcut acest lucru, pentru că s-a vrut ca Stalingradul să fie un exemplu, și acesta chiar așa a fost, pentru populația de acolo Stalingradul a fost cel mai eficient abator posibil.

 Da, a existat eroism, dar și NKVD-ul cu mitralierele în spatele celor care atacau. Speranța de viață a unui soldat proaspăt sosit pe front era de câteva ore. Și au fost executați, pentru lașitate, în stil NKVD, 14.000 de soldați ruși.

Pornind de la ceea ce s-a întâmplat cu populația Stalingradului, hai să ne luăm mâinile de la ochi și să  vedem ce s-a întâmplat în majoritatea societăților marxiste: deși comunismul susține că omul este în centrul preocupărilor sale, un lucru frumos în teorie,  în aceste societăți omul simplu a ajuns un număr, o statistică, un mijloc, un executant obedient și nu în ultimul rând un aplaudac. Într-o posibilă viitoare societate marxistă, dacă va mai exista așa ceva, trebuie trase învățămintele din ceea ce s-a întâmplat în trecut, ca greșelile de atunci să nu mai fie repetate.

26 responses to “Stalingrad

  1. eu cred ca chestia aia cu „departarea de lucruri ofera o perspectiva mai buna a unei evaluari mai adecvate” e un mit. si cred ca din 2 motive:
    1. distantarea fata de eveniment nu se va termina niciodata pentru simplul motiv al infinitizarii contextului.
    2.chiar si in ipoteza apocaliptica a „contextului finit” e posibilca „prejudecata” sa capete valente ereditare in ciuda statutului sau tranzitoriu absolut necesar.
    niciodata, bogdane, tu n-o sa vezi lucrurile mai BINE decit domnul Liviu, cim nici dumnealui n-o sa le vada mai BINE decit tine. si asta pentru ca „problema morala” este o eticheta prea indrazneata lipita pe un social,deocamdata, macanicist si fiziologic.

  2. cind spui „marxismul este mai bun decit capitalismul, sau invers” nu faci decit sa dezvolti acea lene savant-girant-simplificatoare la portile nuantei.
    intrebarea este: de ce Prejudecata se foloseste de categorii etice pentru a-si justifica marginimea?
    si superintrebarea este: cit cinism poate ascunde Prejudecata, care desi constienta ca profaneaza diafanul irealizabilului, continua sa o faca?

  3. Creaca, ca regulă, trebuie să treacă 50 de ani de la un eveniment ca istoria să înceapă să se ocupe de el.

    Cum ai fi văzut tu evenimentele din decembrie ’89, după doi-trei ani, și cum le vezi acum? Mai a fost revoluție sau a fost intervenție străină conjugată cu mișcare populară și cu lovitură de stat? Mai nou, și au dreptate din punctul lor de vedere, marxiștii au început să spună că în decembrie 1989 a fost contrarevoluție.

    Știu că acela ce scrie istoria impune punctul său de vedere politic asupra evenimentelor relatate. Noi, însă, care nu scriem istoria, trebuie să ne străduim să vedem cât mai corect lucrurile. 🙂

    • si care ar fi diferenta calitativa(buna, nu?) intre ceea ce vezi dupa 2-3 ani si ceea ce vezi dupa 50 de ani, din moment ce ceea ce vezi in urmatorii 2-3 ani de dupa cei 50 de ani e cu totul altceva fata de ceea ce ai vazut in 2-3 plus 50 anteriori?

    • si tu nu vezi ca aia 2-3 plus 50 plus ailalti 2-3 plus 50 se coalizeaza cu totii si militeaza pentru inregimentarea intr-o prejudecata oportunista si nu intr-o espectativa salvatoare?

  4. Încă un comentariu de-al meu la postarea despre bătălia Stalingradului de pe blogul domnului Liviu:

    …Și faptul că bolșevicii, cu asentimentul nemților, ne-au furat Basarabia, a făcut ca recuperarea acestei părți din trupul sfânt al țării să fie o datorie de onoare pentru viteaza Armată Română. Un unchi de-al meu a luptat în Caucaz, acesta avea numai cuvinte de laudă în privința comportamentului civilizat al nemților.

  5. dar, ca sa ne intelegem, sa convenim pe mijlocul de comunicare si semantica semnalelor, e musai sa ne primitivizam cumva, sa devenim figurantii actului ipotetic in care se joaca suspendarea dialecticii, adica sa monadizam putin starea de CONSTIINTA A PREJUDECATII.
    te bagi vasile?

    • sint cazut prada akediei, cre’ca.

    • surprinzator, dar asta e cel bun lucru care ti s-ar fi putut intimpla.
      vezi ca se poate sa nu ti se interzica sa traversezi starea normala?
      apropo de normalitate, nu e atunci cind nimeni nu-ti mituieste liberul arbitru sa te arbitreze intr-un anumit fel?

  6. Creca, perspectiva politică la un moment dat se stabilizează. Cu toții suntem de acord acum cu, de exemplu, faptul că Cezar a fost nu numai un mare comandant, unul dintre cei mari ai tuturor timpurilor, dar și că acesta a fost totodată și un comandant deosebit de crud (a se vedea postarea mea ”O, mărită Roma!”, cu genocidul de la Avaricum, din Galia).

  7. Hai că tot scriind pe bloguri, am apucat să mă și tund, mâine am plecarea!

    Creca, vezi tu și cu Noemi cum aveți grijă de casă și să nu bei cu Vasile și după aceea să v-apucați să vă-njurați și să vă luați la bătaie!

    • bogdane, din punctul de vedere al celui mai improbabil viitor, cezar nici n-a apucat sa existe. insa cei care simt nevoia stringenta sa se tunda desi si pe timpul inexistentei lor parul va continua sa mai creasca putin, nu stiu asta.

    • Bine, măi creca, am înțeles, ești un fracmason ezoterist! 🙂

  8. pina se gindeste vasile daca e BINE sau RAU sa raspunda, nu mai am de spus decit ca singurul lucru care irita un om normal este acela ca atunci cind descopera o „idee buna” isi da seama ca, de fapt, nu este a lui, al lui fiind doar involuntarul marshant al lipirii inca unui abtzibild colorat pe frigiderul cvasiintentiei criogenice de a nu duce lucrurile mai departe.
    „oprirea” lucrurilor intr-o idee buna este o propunere sau o frica?
    aici intram deja pe teritoriul crepuscular al „prejudecatii sintetice”, la granita dintre arta si filozofie, pe fisia de nisip necalcant, pe care urmele lasate sunt la fel de ameoboidale ca si vasnicii lor constatatori.

    • Creca, noi ca oameni facem ce putem. Tindem către o perfecțiune pe care nu o vom atinge niciodată. Poate în viața cealaltă va fi mai bine!

  9. Au murit enorm de mulți soldați români acolo, în frontul Stalingradului. Nu cred că degeaba, cum ar vrea mulți „prieteni” să ne convingă azi. Sigur, înfrîngerea, consecințele ei, rămîn, oricum am vrea să interpretăm cauzele sau vinovățiile.

    Logica participării militare românești pînă la victoria care să garanteze reîntregirea, susținerea strategică dată nemților odată porniți pe drumul războiului, rămîn valabile. Pierderile, cu toată nefericirea aruncată peste sute de mii de oameni, rămîn și ele, prinse în istorie ca insecta în chihlimbar.

    Poate din cauza asta nici nu-mi va păsa prea mult de ideologii și de vînzoleala prin care vor să țină individul permanent în priză. Ca român nu mă simt deloc imperialist, cruciat sau militant internaționalist. Puținele porcării pe care le-am făcut, ca nație, mă fac să primesc cu răceală reproșul sincer, la vremea lui, al unui Cioran, cum că ne-ar trebui o emulație imperială care să ne catalizeze energiile. Nu cred. Conjunctura a fost cea care a fost, nu știm cum ar fi arătat o istorie alternativă, eu mă simt bine neimperialist și cu aspirație doar pentru a-mi păzi și întreține ograda mea.

    Din acest motiv, Stalingradul – cotul Donului – reprezintă un tragic cîmp de bătălie, cu rezultat nefericit pentru noi și cred, oricît de cinic sună, că suferința neamului meu acolo, depășește suferințele celorlalți. Unde s-a putut, am fost umani – vezi Budapesta 1944, chiar cu sacrificii. La porțile Stalingradului am fost măcelăriți, militar vorbind. Cum au ajuns alții să se poarte cu localnicii, la ce suferințe i-au expus sau le-au fost cerute, a devenit mult mai puțin relevant după lovitura primită de ai mei.

    Oricît timp se va scurge, Stalin și Hitler vor rămîne niște criminali – pentru ce au declanșat și pentru cum nu s-u achitat de cerințele civilizației, fie și în război. Crime de război au făcut mulți, cu aliații bine plasați pentru a umple boxele acuzaților, de inițiat agresiunile în Europa doar Hitler și Stalin sînt vinovați. Nu e de mirare că, acolo unde trebuia afirmată o superiorite – ideologică, rasială, culturală (cu ceva ghilimele) -, într-un punct de cotitură istorică cum a fost Stalingradul, cei doi s-au încrîncenat dincolo de imensa importanță strategică. Rușii se apărau, e drept, dar după ce și-au bătut joc de mai multe nații, în cîrdășie cu nemții. Mă gîndesc că apărarea vinovaților nu ar trebui să fie problema noastră, mai ales că avem încă de suferit de pe urma lor.

    • solutia „emulatiei imperiale” in cazul lui cioran, nu putea veni de la un vizionar frustrat cit mai degraba de la un om simplu aflat in imposibilitatea de a-si vedea de propria ograda.

    • Felicitări, intrecere, pentru punctul de vedere de bun-simț și extrem de echilibrat pe care l-ai exprimat. Ai exprimat exact ceea ce gândesc și eu.

      Și, ca o completare la ce ai spus cu Budapesta, mai spun că am fost umani și când am intrat prima dată în Budapesta, în august 1919. Românii nu sunt băieți răi.

    • Apropo, creca, cu cei doi regi nemți nu ne-a mers rău deloc.

  10. Actualizare cu postări de pe blogul Anticapitalism:

    bogdan spunea…

    … Ca să îndulcesc ce am spus cu Basarabia, o să spun că dincolo de acest fapt, eu cred în colaborarea economică cu Rusia. La masterat, Rusia era prezentată ca bau-baul care vrea să distrugă UE, iar ca ”vecinul binevoitor” era prezentată SUA. Eu am fost singurul care am spus că noi trebuie să mergem pe partea economică cu Rusia, am avea numai de câștigat cu acest lucru.

    În naivitatea mea, am crezut în apartenența noastră la mare familie UE. În timp, am văzut că UE este formată din punct de vedere al importanței din straturi diferite, noi suntem în al treilea, ultimul, primul este format din vechiul nucleu al țărilor CEE, iar al doilea din țări precum Ungaria și Polonia. Noi am fost jefuiți de tot ce aveam prețios de ”frații”noștri din UE și din țară neatârnată am ajuns o colonie mărginașă, condusă de guverne incapabile și corupte, pe care le poți intimida când vrei.

    Să ne amintim că ceea ce produceam noi, pe vremea CAER, și aici mă refer în primul rând la produsele industriei ușoare, era înghițit cu aviditate și încă pe post de produse de lux de către Rusia.

    Trebuie să învățăm, ca țară, că nimeni nu ne vrea binele, și că trebuie să negociem cu abilitate ceea ce e de negociat, ca să ne înălțăm din nou. Ceaușescu ne-ar fi putut da lecții din acest punct de vedere. Asta, dacă nu vine vreo revoluție marxistă, și totul se schimbă.
    5 martie 2011, 22:13

    bogdan spunea…

    … Deși problema Basarabiei îmi stă ca un spin înfipt în inimă, recunosc că poporul rus este un popor mare, deosebit, și afirm că oportunitățile de afaceri cu Rusia, care pentru mine sunt imense, trebuie exploatate, noi avem nevoie acum de bani, de petrol și de gaze naturale. Deja alte foste state din Blocul Estic ne-au luat-o înainte cu rușii.

    5 martie 2011, 22:25

  11. Nu este adevărat că populaţia civilă a fost tratată cu cruzime de către sovietici. Din contră, s-a făcut tot ce era omeneşte posibil pentru protecţia şi hrana locuitorilor oraşului chiar în condiţiile în care Stalingradul era aproape încercuit, iar aprovizionarea sa pe Volga era foarte, foarte problematică. Armata sovietică aproape că a fuzionat cu populaţia civilă astfel încât putem vorbi de lupta poporului înarmat sovietic din Stalingrad cu armatele regulate ale lui Hitler. Inclusiv femeile s-au implicat în lupta armată. Poveştile despre laşitatea trupelor sovietice care chipurile luptau cu baionetele NKVD-ului în coaste sunt scorneli ale propagandei naziste, pe care dvs. din păcate le reluaţi pe nemestecate.

    Populaţia nu a părăsit oraşul din mai multe motive, dar cel principal a fost dorinţa ardentă de rezistenţă şi de luptă până la ultima suflare împotriva barbarului agresor fascist.

    Fasciştii au bombardat oraşul cu o cruzime neomenească transformându-l într-un morman de ruine dar şi într-o fortăreaţă inexpugnabilă, deschizând astfel seria bombardamentelor devastatoare soldate cu zeci de mii sau sute de mii de morţi din rândul civililor care a culminat cu bombardamentul oraşelor Tokio, Hamburg, Hiroshima.

    Apropo, ce mai dovadă de înalt umanism şi preţuire a fiinţei umane au dat şi britanicii şi americanii, pe care dvs. ii admira;i atât, cu ocazia atacurilor pomenite mai sus.

    Armata sovietică proletară spre cinstea ei nu a comis astfel de crime în masă care sunt o pată de ruşine de neşters pe obrazul civilizaţiei umane.

    Capitaliştii imperialişti americani au arătat cu cinism la Hiroshima şi Nagasaki cât valorează pentru ei o viaţă de om.

    Şi vă mai dau un motiv pentru care populaţia nu putea fi evacuată.
    În acel moment al războiului iniţiativa tactică şi strategică aparţinea încă hitleriştilor care puneau în practică concepţia războiului fulger, blitzkrieg. Elementul principal al acestei strategii este lovitura masivă în punctul în care inamicul se aşteaptă mai puţin, surpriza.

    Deci sovieticii nu ştiau în ce direcţie se va îndrepta principala lovitură a fasciştilor pentru a evacua populaţia civilă din calea acesteia. Când lovitura s-a produs era deja prea târziu sau imposibil pentru că oraşul a fost încercuit de fascişti iar contactul cu restul ţării sovietelor se făcea numai prin traversarea fluviului Volga printr-o ploaie de obuze şi bombe.

    Dacă populaţia civilă ar fi încercat prin absurd să treacă Volga pentru a se refugia din calea năvălitorilor, ar fi fost măcelărită cu uşurinţă de aviaţia şi artileria acestora, blocând în acelaşi timp şi eforturile de luptă şi aprovizionare ale celor ce apărau oraşul.

    Tocmai pe un exod masiv al civililor care ar fi urmat să producă haos şi să paralizeze capacitatea de luptă şi de acţiune a Armatei Roşii au mizat şi criminalii nazişti când au luat decizia de a transforma oraşul într-un morman de ruine.

    Dar acest calcul a fost dat peste cap de eroismul populaţiei Stalingradului care a ales să-şi apere onoarea şi demnitatea cu arma în mână. Din acest motiv oraşul a primit înaltul titlul de Oraş Erou şi a fost decorat de către Stalin cu ordinul Steagu Roşu.

    Îmi pare bine că aţi descoperit în sfârşit măreţia şi calităţile deosebite ale ruşilor.

    Pe lângă cele bine ştiute vreau să vă mai semnalez una deoarece şi eu am fost un pasionat al „jocului regilor”, şahul.
    Ruşii au dat lumii cei mai renumiţi mari maeştrii şi şi-au adus o contribuţie covârşitoare, fără egal la dezvoltarea strategiei şi tacticii acestui nobil joc.

    Pe undeva este firesc ca din acest mediu să răsară străluciţi şi chiar geniali strategi şi tacticieni militari ca Jukov, Ciuikov, Vasilievsky, Timoşenko, Tolbuhin, Rokossowski, etc. în stare să pună cu botul pe labe şi să scuture cu tărie visele vanitoasei aristocraţii militare prusace de dominaţie mondială. În aceşti mari oameni conduşi de Stalin şi-a rupt dinţii hidra fascistă, ei i-au năruit planurile şi speranţele de mărire, şi nu alţii.

  12. Iată în acest context ce notează Goebbles, pentru care am observat că nutriţi o slăbiciune deosebită din moment ce i-aţi preluat şi îi duceţi mai departe tezele şi ideile, în jurnalul său în data de 15 martie 1945:

    „Stalin are toate motivele să-i sărbătorească pe mareşalii sovietici exact ca pe vedetele de cinema, căci au dovedit calităţi militare deosebite.”

    • Domnule Liviu,

      Pe scurt:

      – Istoria spune clar că rușii nu au vrut să evacueze populația, s-a ajuns chiar la acte de canibalism în Stalingrad, din cauza lipsei de alimente. Mențiunea despre cei 14.000 de soldați împușcați pentru lașitate există în arhivele NKVD.
      – Putem vorbi de adevărat eroism, la Stalingrad, al Armatei Roșii, dar și de dâra de jafuri, crime și violuri pe care a lăsat-o această armată în urmă după ce a ieșit din Rusia. Și fără sprijinul logistic al americanilor și al britanicilor, rușii nu ar fi reușit să-i arunce pe nemți înapoi, sprijin ce a constat din avioane, tancuri, petrol, muniție, camioane, arme și chiar rafinării. Iar vestitul T-34 a avut suspensia construită după planul inginerului american Christie.
      – Cele de mai sus nu anulează însă meritul major al rușilor în înfrângerea nemților.
      – Și da, față de Hitler, Stalin a avut marea calitate de a-și lăsa mareșalii să-și facă treaba, și a avut câțiva mareșali de excepție, printre ei se numără toți cei menționați de dvs., deși totuși Timoșenko a zbârcit-o la contraofensiva de la Harkov.

      D-le Liviu, toate actele de eroism de la Stalingrad ale armatei ruse, pe care le-ați menționat, au existat, și acei oameni merită să fie prețuiți întotdeauna.

      Totuși, deși mi-e simpatic stilul dvs. propagandistic, în ciuda și poate, de fapt, mai ales datorită derapajelor, nu se poate trece cu vederea peste ele. Comuniștii au avut o boală, să cosmetizeze istoria, boală de care sunteți atins și dvs. Și să știți că și nemții au dat dovadă de eroism, inclusiv la Stalingrad, nu putem nici în cazul lor, ca și în cazul bolșevicilor, să înnegrim sau să albim totul.

      Sincer, am râs destul de copios la chestia cu comunicatul dat de tovarășii de la Stalingrad către Stalin: ”… Trimiţând această scrisoare din tranşee, vă jurăm că vom apăra Stalingradul până la ultima picătură de sânge, până la ultima suflare, până la ultima bătaie a inimii, şi că nu vom lăsa pe duşman să ajungă la Volga”. Probabil scrisoarea aceea a fost scrisă de un politruc, mai știm și noi câte ceva, noi ăștia care am apucat să fim îndopați cu minciunile propagandei comuniste, deși băieții de atunci erau mici copii față de manipulatorii din Vest (a se vedea basmele scornite cu Gaddafi și luptătorii pentru democrație din Libia).

      În concluzie, d-le Liviu, eu am ajuns să nu mai concep această existență fără propaganda dvs. roșie, e ca și cum mi-ar zice cineva că de acum înainte nu o să mai mănânc friptură de vacă, șorici sau slană sau nu o să mai mai beau Coca-Cola.

  13. Nesimtzitzi georgienii, au daramat anul trecut monumentul simbolic ce reprezenta
    victoria soldatului sovietic in cel de-al doilea razboi mondial, din fosta capitala a Georgiei,
    Kutaisi,construit de arhitectul Merab Berdezenişvili, pe motivul ca ımpiedica construirea
    cladirii Parlamentului. Atata lipsa de respect şi nesimtzire nu sunt posibile, 20 de milioane de ostaşi
    sovietici şi-au jerfit viata ca sa se puna steagul libertatzii pe Reichstag-ul din Berlin.
    A facut şi Putin un lucru bun ın viata lui cu reconstruirea acestuia la Moskova.

    • Da, vă dau dreptate. Pe de altă parte, nu cred că s-a dorit minimalizarea faptelor de arme ale ostașului sovietic, cât îndepărtarea unui simbol al celor pe care georgienii îi văd ca foști ocupanți.

  14. „Da, a existat eroism, dar si NKVD-ul cu mitralierele in spatele celor care atacau”

    Din cate stiu eu, este vorba de asa numitele „detasamente de blocare a retragerii”, chestie brevetata de Lev Davidovici Bronstein alias Lev Trotki.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s