Impact

Mi-a venit la un moment dat în minte o întrebare, și anume ce impact are ceea ce scriem noi, de exemplu, ce scriu eu și domnii pe care îi stimez și cărora le citesc în mod constant postările de pe blogurile personale, domnii Valerius și dl Liviu?

Cândva, la începutul forumului Nanu, dl Valerius ne-a dezvăluit că scopul principal al activității sale de pe net este de a propaga ideile filosofiei de care d-sa este animat și anume marxismul. În mod similar, deși nu mi-am propus în mod manifest țelul de a face cunoscută istoria națională, încerc, când am ocazia, să vorbesc despre aceasta.

M-am gândit și cu o oarecare dezamăgire am ajuns la concluzia că acest impact s-ar putea să fie foarte mic.
Dacă este să luăm cazul nostru, al celor trei, putem spune că avem măcar 50 de cititori unici, care se uită de mai multe ori în decursul unui an peste ceea ce scriem pe blogurile noastre? Eu unul mă îndoiesc că este așa. Chiar și cele mai citit blog nu cred să aibă mai mult de o mie – două de cititori diferiți, care să citească cât de cât regulat ceea ce scrie posesorul blogului pe blogul său.

Până la urmă, se pare că tot televiziunea rămâne cea mai bună armă de propagandă, acum, în secolul XXI, după ea clasându-se presa.

Apropo de propagandă, câteva postere propagandistice mai jos, am încercat să iau din toate sorturile:

6 responses to “Impact

  1. Maria Cristina Manda

    Pauca sed bona.

    Maria Cristina

  2. Da, calitatea contează, sunt de acord. Dar, hai să ne gândim la domnii marxiști, în primul rând, care au nevoie de impact sau cel puțin așa cred eu, că au această nevoie. 🙂

    Maria Cristina, frumos nume, mi-a adus pe loc aminte de personajul cu acest nume, o contesă (trădătoare! :)), din filmul ”Nemuritorii”, al lui Sergiu.

  3. 1). ”dl Valerius ne-a dezvăluit că scopul principal al activității sale de pe net este de a propaga ideile filosofiei de care d-sa este animat și anume marxismul.”

    Mă îndoiesc că am declarat ca ”scop principal al activității mele de pe net” propagarea ideilor filozofiei marxiste. Mă tem că prin insistența în realizarea unui astfel de scop aș crea și mai multă antipatie față de marxism.
    Îmi amintesc vag o discuție cu o doamnă (în forumul Pruteanu ?) în care interlocutoarea îmi cerea un fel de lecții de filozofie; i-am răspuns cam așa: nu mă interesează, în discuțiile din internet, o filozofie de academie, ci, eventual, abordarea filozofică a unor probleme din viața pe care o trăim.

    2). ”ce impact are ceea ce scriem noi, de exemplu, ce scriu eu și domnii pe care îi stimez și cărora le citesc în mod constant postările de pe blogurile personale, domnii Valerius și dl Liviu?”

    Asta ar putea fi o temă de cercetare pentru o întreagă echipă.

    Eu am să încep așa, ca Humuleșteanul: ”Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc…” Altfel spus, vorbesc exclusiv în numele meu.

    a) Scriu, în primul rând, pentru mine, pentru a-mi elabora propriile răspunsuri la problemele care mă preocupă.

    b) Am, firește, și eu o nevoie de comunicare. Când ajung la constatarea că produsele minții mele ar putea fi utile, interesante și pentru alții, le fac publice sub forma unor articole, comentarii, în presă (de exemplu în ”Tribuna învățământului”), în forumuri și bloguri din internet, în paginile mele web.

    c) Estimez că ”impactul” este mic. În general, în sfera internetului se manifestă, încă, un segment mic al populației, dar este în creștere. Amploarea ”impactului” nu este un scop în sine pentru mine (deși mi-aș dori să pot fi interesant pentru cât mai mulți oameni), mă preocupă mai ales calitatea influențelor pe care, eventual, le pot avea asupra altora. De curând, am activat o setare în pagina mea ”Atitudini” (am optat pentru ignorarea, ne-contorizarea propriilor accesări ale paginii) și am fost surprins de numărul neașteptat de mare de accesări, în condițiile în care public rar articole.
    Îmi explic aceste accesări prin implicarea mea în diferite pagini, forumuri. Adică îmi vin cititori de acolo. Sunt promovat și de http://www.filozofie.eu . Asta a fost altă surpriză pentru mine.

    d) Ce câștig ?
    Dialogurile, dezbaterile, mai ales cele cu interlocutori care au opinii diferite, dar sunt oameni cultivați și de bună-credință, capabili de dialog civilizat, sunt pentru mine exerciții spirituale benefice. Ele îmi mențin sănătatea mintală și chiar îmi potențează facultățile spirituale.
    În același timp, pot obține și o satisfacere a nevoii de considerație, pe care o am și eu, ca oricare om normal.

    • Da, idei frumoase în ambele postări, atât ale dvs., d-le Valerius, cât și ale d-lui Liviu.

      ” Când ajung la constatarea că produsele minții mele ar putea fi utile, interesante și pentru alții, le fac publice sub forma unor articole, comentarii, în presă (de exemplu în ”Tribuna învățământului”), în forumuri și bloguri din internet, în paginile mele web.” – exact la fel gândesc și eu.

      ”Dialogurile, dezbaterile, mai ales cele cu interlocutori care au opinii diferite, dar sunt oameni cultivați și de bună-credință, capabili de dialog civilizat, sunt pentru mine exerciții spirituale benefice. Ele îmi mențin sănătatea mintală și chiar îmi potențează facultățile spirituale. În același timp, pot obține și o satisfacere a nevoii de considerație, pe care o am și eu, ca oricare om normal.” – Memorabilă spusa.

  4. Scriu pentru că aşa îmi dictează conştiinţa de clasă. Cei ca mine suntem cu toţii unelte oarbe ale unui destin istoric, ale unei credinţe laice într-o lume ce îşi va recucerii umanitatea. Prin noi lupta de clasă caută să vorbească, să se exprime în cuvinte. Nu caut recunoaştere, sau recompense, sau alte avantaje, ci îmi fac doar datoria faţă de clasa de care aparţin cu mândrie. Eu unul sunt convins că proletariatul va recucerii puterea pierdută cu atâta naivitate în blestematul an 1989 chiar dacă eu nu voi mai apuca să mă bucur de acest lucru.

    Chiar dacă impactul nostru mediatic este mic, capitalismul are grijă singur să-şi genereze în fiecare clipă noi şi noi duşmani prin mizeria pe care o răspândeşte neîncetat în rândul celor ce muncesc.

    Revoluţia din Octombrie 1917 a divizat istoria omenirii în două epoci distincte. Se poate vorbi de anul 0 al istoriei contemporane. Până atunci omenirea s-a aflat în epoca pregătirii revoluţiilor proletariatului. Filosofia lui Marx şi Engels a pus bazele teoretice ale acestor revoluţii.

    După 1917 am intrat în era revoluţiilor proletare. Acest timp istoric este caracterizat de fenomene complexe şi contradictorii. Lupta de clasă se adânceşte şi sporeşte în intensitate. Construcţia socialismului într-o parte a lumii a fost oprită de o contrarevoluţie copleşitoare. Socialismul este sortit să nu meargă uniform ci prin fluxuri şi refluxuri.

    În acest moment ne aflăm în epoca recuceririi puterii pierdute de către proletariat. Acesta s-a scuturat de naivitate şi fierbe de mânie în tot spaţiul fost socialist, ştie că a fost tras pe sfoară şi este dornic de revanşă. Din informaţiile pe care le deţin probabil că tot Rusia va fi în fruntea luptei şi tot de acolo va veni semnalul recuceririi puterii, vom vedea. Dar ar putea veni şi din India sau chiar din China dacă nu va evolua în direcţia imperialismului.

    Scriu pentru că simt nevoia să afirm aceste gânduri, să le împărtăşesc şi altora şi altora pentru că ştiu că ele pot domoli suferinţe, pot reaprinde speranţe, pot încălzi inimi.

    Comunismul nu ia fiinţă prin simpla abolire a proprietăţii private; el presupune o lungă perioadă de convulsii sociale, care nu poate avea decât deznodământul cerut de istorie şi de perfecţionarea instrumentelor de producţie. Comunismul are ca precondiţie o dezvoltare tehnică avansată şi o piaţă mondială şi va duce, la rândul său, la o şi mai intensivă dezvoltare tehnică. Aceasta însă nu se va mai întoarce, ca în trecut, împotriva creatorilor ei, ci le va permite auto-realizarea deplină a fiinţei umane.

    • Ați realizat un text întrutotul deosebit, d-le Liviu, un adevărat îndreptar al luptătorului marxist al sec. XXI.

      ”Chiar dacă impactul nostru mediatic este mic, capitalismul are grijă singur să-şi genereze în fiecare clipă noi şi noi duşmani prin mizeria pe care o răspândeşte neîncetat în rândul celor ce muncesc.” – este un adevăr solid pentru condițiile de la noi, cu această conducere antinațională băsesciană.

      ”Scriu pentru că simt nevoia să afirm aceste gânduri, să le împărtăşesc altora şi altora pentru că ştiu că ele pot domoli suferinţe, pot reaprinde speranţe, pot încălzi inimi.” – un gând frumos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s