Universul Păunescu

Am deschis de dimineață  televizorul pe un canal de știri și am înmărmurit, pe bandă scria: ”Poetul Păunescu în stare gravă la spital”.

Ce poți să zici de Păunescu? În esență, că este tipul omului-univers, el însuși formează un univers, Universul Păunescu. A mai existat un singur om  despre care pot să zic același lucru, pe care l-am îndrăgit și apreciat în mod deosebit, domnul profesor Pruteanu.

 O să zic în continuare câteva cuvinte de omul-univers, dacă ar fi să le spunem pe toate, am avea nevoie de volume.

Când pronunț cuvântul ”Păunescu”, în primul rând îmi vin în minte nu poeziile – Păunescu este un poet de geniu -, ci îmi vine în minte vocea vibrantă  a bardului, care are vigoarea munților, pădurilor și a râurilor învolburate de munte de la noi, tăria poporului nostru care a făcut față atâtora și atâtora, în timp ce acesta vorbește pentru oropsiții soartei.  Cuvântul ”Păunescu” este  în același timp și binomul  ”Păunescu-Poezia”. Am fost mereu uimit de cât de facil poate poetul să-și exprime trăirea ardentă în versuri care te înfioară până în adâncul sufletului. Lirica sa este o comoară  a neamului, o lirică care își are locul lângă cea a  lui Eminescu, Blaga, Stănescu și Sorescu, de exemplu. Păunescu este deja parte din istoria neamului, neam al cărui prim vorbitor este de decenii. Vorbind de neam, și referindu-ne la copiii îndepărtați prin forță de la sânul acestuia, o să spun că Basarabia fără Păunescu nu ar avea azi aceeași rezonanță în inimile noastre, Basarabia și toată țara îi datorează enorm lui Păunescu-Naționalistul, lui Păunescu-Patriotul.

 Bardule, nu ne lăsa, mai stai un pic cu noi ca să ne vrăjești cu stihurile  tale și să ne mai oblojești durerile!

Anunțuri

10 responses to “Universul Păunescu

  1. Şi eu sînt foarte tulburată. Aş vrea să scriu ceva, dar cuvintele par inutile.

  2. M-au întristat răbufnirile unor indivizi care-i doresc moarte grabnică lui Adrian Păunescu.

    Nu sunt un om religios, dar m-am rugat pentru viața lui, cu speranța că ruga mea poate contează.

  3. Eu nu prea am contact cu mass-media şi nu am prins aceste răbufniri. D-le Valerius, cine sunt oamenii aceştia?

    Este un gest frumos, uman, acesta de a vă ruga pentru poet.

  4. Dle Bogdan, eu sunt unul dintre „oamenii aceştia”. Nu, nu care i-au dorit moartea lui Paunescu, Doamne fereste. Ci pur si simplu care se bucura cand mai dispare un om care a tradat.
    Daca doriti, as fi bucuros sa discutam pe tema aceasta.

  5. D-le Veutzu,

    Eu, ca creștin, nu mă bucur de moartea nimănui. Dumnezeu ne dă viață, Dumnezeu ne-o ia.
    Da, sunt interesat să aflu de ce considerați dvs. că a trădat Păunescu. Dacă îmi spuneți acest lucru, o să aveți feedbackul meu.

  6. Un raspuns simplu: pentru ca a sprijinit cultul personalitatii lui Ceausescu, pentru ca l-a laudat si in cenaclu, si in poezii etc., ca sa obtina favoruri personale. In alte tari si timpuri, ar fi fost socotit colaborationist si ar fi suferit consecintele. In schimb, a dat din coate si, dupa ce Ceausescu a disparut, Paunescu a continuat sa-l apere pe Iliescu, atacandu-i pe detractorii acestuia.
    Tineti minte ca la revolutie era sa fie linsat? Credeti ca de mult ce-l iubea lumea?

  7. D-le Veutzu,

    Istoricul Alex Mihai Ștefănescu spune într-unul din volumele ”Istoriei loviturilor de stat în România” că să nu facem greșeala să-l socotim pe Păunescu comunist pentru că el a fost naționalist. Mai spune și că Ceaușescu, alt naționalist, a învățat despre ceea ce au însemnat rușii pentru noi de-a lungul istoriei, o năpastă, și despre raptul Basarabiei, de la legionarii care au migrat în partidul comunist. Deși nu se poate nega greșelile făcute de Ceaușescu după 1980, privațiunile suferite de populație datorită plății rapide a datoriei și cultul personalității, nu se poate nega naționalismul acestuia. Să mai știți un lucru, comunismul este globalizator, se vrea o orânduire mondială, naționalismul este tocmai opusul acestei tendințe de extindere la nivel global.
    Păunescu a urmărit un program naționalist întotdeauna, și înainte și după 1989. După 1989 știm cu toții de lupta lui pentru românii din interior dar și pentru cei din exterior, pentru Basarabia, de exemplu.
    Spuneți dvs. că înainte de 1989 Păunescu și-a urmărit numai interesul personal. Așa să fie? Credeți că apostolatul lui cu Cenaclul a fost numai pentru asta? Eu cred că adevărata cauză a fost naționalismul lui. În plus, în comunism nimeni nu putea să aibă mai mult de o casă și o mașină, dacă vorbim de partea materială, iar pe astea Păunescu le avea deja. Să ne amintim de câte talente a lansat. Să ne amintim de cât de mulți oameni a ajutat Păunescu. Dar, în primul rând să ne amintim de apostolatul lui naționalist.
    Îl reduceți dvs. la un om mânat strict de interese materiale, dar nu amintiți nimic de artistul, poetul, de sufletul sensibil care a fost Adrian Păunescu.

    L-a criticat cine? Andrei Cornea?Avea dreptul să-l critice evreul Andrei Cornea al cărui tată a fost politruc și nomenclaturist, și el și tatăl lui profitori ai vechiului regim? Ceea ce i-a deranjat pe oameni ca Andrei Cornea atât la comunismul nostru cât și la Păunescu a fost tocmai naționalismul. Pentru pseudoelita din care face parte dl Cornea cel mai bine este ca poporul român să fie o masă amorfă, care să fie manipulată conform unor interese străine, ostile țării, masă care să fie batjocorită și scuipată după pofta inimii. Ei s-o ducă bine, pseudoelita.

  8. Asa e, putem presupune ca nu era comunist, ci doar se folosea de comunism. Dar, sincer, nationalismul mi se pare de asemenea nociv. „Noi suntem cei mai destepti, ceilalti sunt nenorociti ca nu recunosc ca noi suntem cei mai destepti.” Nociv si perimat.
    Stiti, l-as fi crezut ca e sincer cand vorbea de Romania daca nu ar fi fost egolatru. Dar egolatria sa ma face sa-l percep ca pe un om care si-a urmarit exclusiv propriul interes, iar „cauzele” erau doar vehicule pentru ego-ul sau.
    Cat despre critica… Daca Andrei Cornea nu v-a convins, atunci de ce credeti ca l-a atacat lumea pe poet la revolutie?
    (Desigur, niciunul dintre noi nu-l va putea convinge pe celalalt. Dar discutam doar, iar randurile de mai sus redau opinia mea.)

  9. Naționalismul adevărat, d-le Veutzu, nu înseamnă afirmarea superiorității, ci doar apărarea drepturilor și aspirațiilor naționale, luptă de care vorbeam în postarea anterioară.

    Păunescu a avut o personalitate complexă, omul-univers, cum l-am numit eu, a dat dovadă uneori de egocentrismul specific marilor personalități, geniilor, dar asta nu înseamnă că nu a fost un om bun, un patriot, un iubitor de țară.

    Oamenii în 1989 nu aveau o viziune corectă asupra a ceea ce se întâmplă. Acum, după douăzeci de ani de capitalism românesc sălbatic (există și capitalism civilizat, în Franța, de exemplu, în Spania sau în țările nordice) ar mai face mulțimea la fel, dacă ne referim la încercarea de linșare a lui Păunescu, dacă Adrian Păunescu ar mai fi în viață? Răspunsul este simplu – nu, dacă ne gândim la armata de oameni care s-au perindat pe la catafalcul lui Păunescu, oamenii respectivi au fost acolo pentru că l-au perceput pe Păunescu nu numai ca un mare artist, ci și ca un fenomenal patriot.

    Apele s-au liniștit, după douăzeci de ani, și Ceaușescu și Păunescu, cu toate erorile primului, dar și ale celui de-al doilea – mult mai puține însă, apar ca exact ceea ce au fost, niște patrioți, niște naționaliști, așa cum a fost, de exemplu, și Mareșalul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s