Fotbal, golănie, capitalism şi comunism

O cujetare preluată de pe blogul Sorinei, amica mea, acolo unde am postat-o prima dată.

”Fără legătură cu subiectul, doresc să spun că m-am dus la cofetăria de vizavi de stadionul Dinamo, să iau niște prăjituri pentru familion – de obicei duminica mâncăm în familie, luăm masa eu cu fii-mea, cu nevastă-mea și cu maică-mea -, acolo este o cofetărie cu produse foarte bune, de aici i-am luat în ultimii ani tort celei mici, de ziua ei (care nu mai este atât de mică, a făcut 19 ani în septembrie).
Nene, garduri de metal temporare instalate pe mai multe rânduri, pe sute de metri, are Dinamo meci. În plus, știu din alte dăți când a fost meci, o să mișune de jandarmi în zonă. O chletuială publică imensă din impozitele și taxele noastre pentru niște golani. Fotbalul nostru nu mai are rezultate de ani buni. La meciuri e plin de golani, care se duc băuți, care poate mai beau și în timpul meciului și care pe stadion se înjură, se bat, dau foc și aruncă unii în alții și pe stadion cu diverse obiecte mai mult sau mai puțin contondente.
”Qui prodest?” întreb eu, că se folosesc bani publici pentru a-i apăra pe golani unii de alții.
În primul rând, eu vreau ca banii din fondurile publice să se folosească pentru sănătate, educație, pentru sportul curat și pentru problemele sociale, pentru cei care au probleme de trai și nu așa cum sunt folosiți la meciurile cu Dinamo, de exemplu, pentru forțele de ordine. Nu numai printre spectatorii de la meciurile de fotbal sunt mulți golani, ci și printre jucătorii de fotbal înșiși, tot timpul auzim de aceștia cum se îmbată și cum se încurcă cu diverse parașute. Unde este disciplina sportivă? Pe Dunăre, pesemne.
Poate ar fi mai bine, pentru rezolvarea problemelor dintre suporteri, să-i închidem pe toți pe stadioane, și să le aruncăm săbii, să se căsăpească între ei, ca gladiatorii pe vremuri.
Acum, lăsând gluma laoparte, eu aș desființa fotbalul la noi, dacă mi-ar sta în putere. Nu avem rezultate pe plan internațional și acest sport a ajuns din sportul-rege sportul-rege al golanilor.

Revenind la oile mele, la futbol, vreau să spun că pentru mine fotbalul are același rol, rău, în educația maselor, ca telenovele, manelele și majoritatea covârșitoare a emisiunilor de divertisment.
Uneori, sătul de ce e acum, de varza asta, le dau dreptate marxiştilor când spun că un regim comunist ar fi o binefacere pentru popor. Printre cele ce regret din vechiul regim, în afară de siguranţa socială, de sistemul de sănătate şi de cel de educaţie, se numără şi decenţa şi simţul penibilului, pe care poporul român a început să le piardă. De exemplu, e de ajuns să deschidem televizorul sau să răsfoim ziarele ca să vedem atâtea tinere care îşi expun nurii, precum tarabagii marfa pe tarabe, pentru a o vinde.”

În comunism, aşa cum era el, datorită faptului că aveai asigurat un loc de muncă, că nu duceai grija zilei de mâine, că sistemul de sănătate şi de educaţie funcţionau, aveai timp pentru tine, cum sunt eu, cu pasiunile mele, cititul, muzica clasică şi călătoria, aş fi dus-o foarte bine.

Nu ştiu ce e în România, am mai spus-o, nu ştiu ce cu capitalismul ăsta de la noi, dar un lucru o să spun: ”Să se mai ducă ăștia naibii cu capitalismul lor!”

8 responses to “Fotbal, golănie, capitalism şi comunism

  1. ”Să se mai ducă ăştia naibii cu capitalismul lor!”

    Vă felicit pentru această concluzie îndrăzneaţă.

    În schimb în privinţa părerii preconcepute pe care o aveţi despre Stalin, vă înţeleg pentru că şi dvs. ca mulţi alţi oameni sunteţi victima propagandei mincinoase şi a calomniilor în patru straturi, nazisto-fasciste, burghezo-imperialiste, hruşciovisto-revizioniste şi trotskyste. Şi eu la rândul meu am fost multă vreme îndoctrinat şi subjugat de această propagandă chiar sedus aş putea spune de rafinamentul ideatic al trotskyştilor -vezi binecunoscuta lor teorie despre natura bonapartistă a stalinismului şi a statului degenerat al clasei muncitoare- până când într-o bună zi stând şi meditând la destinul tragic al socialismului sovietic am avut o revelaţie. Păi dacă Uniunea Sovietică era un stat degenerat al clasei muncitoare iar regimul lui Stalin unul de natură bonapartistă-similar regimului lui Ludovic Bonaparte, pe care Marx l-a descris în „Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte”, adică o guvernare care se menţine la putere prin intrigi, malversaţiuni, teroare, aparat represiv etc.- atunci el s-ar fi spulberat ca un castel de cărţi de joc la momentul invaziei naiste. Numai o formidabilă susţinere populară fanatică a majorităţii covârşitoare a popoarelor sovietice se putea opune cu succes tăvălugului celei mai formidabile armate a timpului. Acest adevăr simplu nu poate fi şters din istorie. A afirma contrariu e la fel de aberant cum ai susţine astăzi că talibanii luptă cu imperialiştii americani de frica molahului Omar sau a lui Bin-Laden. Această descoperire pe cât de simplă pe atât de evidentă m-a pus serios pe gânduri. Asta însemna că stalinismul era ceva serios, conţinea un ferment spiritual puternic şi fecund în stare să adune în jurul său popoare întregi, să ridice continente.Imperialistul britanic W.Churchill care nu poate fi acuzat de simpatii staliniste a afirmat despre Stalin că a dus Rusia de la plugul de lemn la bomba atomică. Dar ce titan putea face acest lucru pentru un popor, m-am întrebat ? Am început să citesc lucrările lui Stalin pe care până atunci le ignorasem, poeziile sale de tinereţe, am încercat să mă apropii de acest mare om pentru ai înţelege mai bine personalitatea, munca, opera, pasiunile şi temerile.
    Am descoperit un filosof marxist de o claritate a gândului strălucitoare, posedând o cultură vastă din toate sferele umaniste. Este o delectare a intelectului să citeşti paginile sale. Stalin citea foarte mult în jur de 100 de pagini de carte pe zi pe care le adnota şi le sublinia cu un creion jumătate roşu jumătate albastru. Era dotat de la natură cu o voinţă de oţel şi cu o energie copleşitoare. Şi-a dedicat întreaga viaţă propăşirii proletariatului pe care l-a iubit şi l-a respectat.
    Ca să înţelegi stalinismul trebuie să stăpâneşti întâi şi întâi istoria Rusiei, apoi pe cea a revoluţiei bolşevice, trebuie să înţelegi la nivel profund leninismul al cărui continuator strălucit a fost.
    Nu vreau să vă plictisesc mai mult cu consideraţiile mele. Dacă cele expuse în această notă v-au trezit curiozitatea puteţi începe să citiţi Stalin, veţi avea revelaţia descoperirii unui mare autor, pentru că din câte am înţeles eu lectura este pentru dvs. o mare pasiune.

  2. D-le Liviu,

    Deși vă respect opinia cu privire la Stalin, eu văd altfel lucrurile din ceea ce am citit. Stalin a avut certe calități de conducător, dar a fost un tiran sângeros.
    Când este atacată țara ta de nemți, tu ca rus nu vei simpatiza cu dușmanul, ci vei lupta contra lui, indiferent ce părere ai de conducătorii țării, e o chestiune de patriotism. Istoria consemnează că în spatele valurilor de soldați sovietici care atacau stăteau trupe NKVD cu mitralierele care îi masacrau pe cei care se retrăgeau, iar comandanții care se retrăgeau erau împușcați sau trimiși în lagăre, de multe ori cu tot cu familiile lor. Comandanții ruși de rang înalt, mareșalii, nu țineau seama de pierderi, sunt vestiții unii dintre ei pentru acest lucru. Gemea țara de plutoane de execuție și de gulaguri. Cu biciul a făcut Stalin Rusia bolșevică, cu NKVD-ul. Aceasta e ceva inuman. Nu așa se construiește o societate echilibrată.

    Cu talibanii e altceva, ei duc un război religios împotriva infidelilor. Religia e cu mult superioară ca motivație oricărei alteia. E ca și cum peste noi, ortodocșii, ar veni o armată de o altă religie, cu intenția de a ne cuceri și de a ne transforma pe toți în credincioși ai acelei religii. Normal că lupți din toate puterile tale, până la sacrificiul suprem, pentru religia ta și a strămoșilor, pentru continuitate cu trecutul și pentru viitor.

  3. Nu faceţi altceva în replica dvs. decât să reluaţi în mod mecanic nişte teze ale propagandei naziste la care însuşi J.Goebbels a renunţat în cele din urmă pentru că sunt lipsite de logică.

    Dacă dvs. credeţi că în spatele unei divizii înarmate, repet înarmate până în dinţi cum erau cele sovietice, stă cineva cu mitraliera în mână şi o mână de la spate ca pe o turmă de oi atunci acesta este nivelul dvs. de înţelegere a fenomenului istoric şi cu asta basta.

    O mulţime atât de mare de oameni cu nervii întinşi la maximum de un război necruţător, terorizată de de trupele NKVD şi de o conducere politică ilegitimă în ochii lor nu numai că ar fi luptat fără motivaţie, dar s-ar fi revoltat, ar fi întors armele împotriva celor ce îi siluiau voinţa, împotriva NKVD-ului şi a celor ce-l mânuiau.

    Ce i-a oprit pe soldaţii şi ofiţerii roşii să-l ucidă pe „tiranul” Stalin rămas la Kremlin pentru a conduce bătălia Moscovei. Cine ? NKVD-ul ? Ar fi fost strivit precum o scobitoare.
    Da, cei care se retrăgeau nejustificat, în mod laş, fără ordin al comandanţilor superiori erau pedepsiţi exemplar şi asta se face oriunde în lume, iar poporul sovietic cerea şi dorea astfel de pedepse pentru că prin gestul lor cei care îşi părăseau poziţiile comiteau un act de trădare de ţară cu consecinţe extrem de grave ce punea în pericol însăşi existenţa popoarelor sovietice.

    Şi încă ceva, nici o realizare măreaţă nu se poate face cu oameni ţinuţi sub ameninţarea puştii, este o axiomă dovedită de istoria umanităţii, ci numai cu forţa spiritului, a conştiinţei libere şi neconstrânse care numai astfel se poate înălţa pe cele mai luminoase culmi.

    Iar Uniunea Sovietică a lui Stalin a fost o realizare mai mult decât măreaţă.

  4. Domnule Liviu,

    Noi, românii, din 1980 până în 1989, când am dus-o rău, l-am asasinat pe dictator, am făcut revoluție, una adevărată? Nu.
    Ceaușescu a picat datorită unei lovituri de stat conjugată cu o intervenție externă. Mișcarea maselor a fost adiacentă, ca rezultat al celor două.

    Gulagurile, epurările, plutoanele de execuție și torționarii NKVD, Katynul, mitralierele din spatele trupelor au existat. Stalin a fost un monstru, numai că nu a fost unul ineficient, ci unul eficient, a fost un lider cu niște certe calități.
    Luați în calcul că Stalin s-ar putea să nu fie Făt-Frumosul care credeți că este, ci cineva diferit. A, să nu uităm de violurile, execuțiile și furturile care s-au întins ca o dâră pe unde a trecut Armata Roșie Eliberatoare, în al doilea război mondial. Stalinismul este sinonim cu răul, d-le Liviu. O mostră de propagandă oficială stalinistă, marca Ilya Ehrenburg, că tot m-am referit la crimele Armatei Roșii:
    „… Germanii nu sunt oameni. De acum încolo cuvântul – german – devine pentru noi cea mai rea dintre insulte. De acum încolo cuvântul – german – face sa se descarce arma. Nu vom vorbi. Nu ne vom agita. Noi vom ucide. Daca într-o zi n-ai omorât cel puțin un neamț, ziua e pierduta pentru tine. Daca-ți închipui că un vecin îl va omori, înseamnă ca nu ai înțeles primejdia. Daca nu îl omori tu pe neamț, te va omori el pe tine. Îi va aresta pe ai tăi și îi va tortura in Germania sa blestemată. Daca nu-l poți omori pe neamț cu un glonte, omoară-l cu baioneta. Daca e calm in sector, ucide-l înainte ca lupta sa înceapă. Daca îl lași sa trăiască, el va lua prizonieri bărbați ruși si o va dezonora pe femeia rusă. Daca ai omorât un neamț, omoară-l și pe al doilea, pentru noi nu e nimic mai vesel decât hoitul unui neamț. Nu număra kilometri, număra doar câți nemți ai ucis! Ucide-l pe neamț, iată ce-ți cere bătrâna ta mamă. Ucide-l pe neamț, iată ce-ți cer copiii tai. Ucide-l pe neamț, iată ce-ți strigă pământul patriei. Nu-l lăsa să scape. Nu lovi alături. Ucide-l…”

  5. -le Liviu, criminali au existat mereu în istorie printre conducători. Bombardamentul orașului Coventry de către nemți și bombardamentul Dresdei de către englezi sunt două acte criminale comise de lideri de națiuni. În analiza istorică nu e bine să idealizezi, exact ce faceți dvs. acum cu Stalin. Dvs. vreți neapărat să romanțați istoria lui Stalin, dar nu se poate. Dacă ați fi trăit pe vremea aceea vă asigur că ați fi regretat. Dvs. sunteți un intelectual, se vede asta, un om citit, cult. Într-o satrapie orientală precum cea a lui Stalin, dacă nu sunteți un lătrător precum Ehrenburg, dvs. și cei ca dvs. sunteți pe lista de posibile victime dintr-un motiv foarte întemeiat: gândiți mai mult ca media. Dacă ați fi trăit prin preajma tiranului, ar fi fost de ajuns ca să i se pară că-l priviți urât într-o dimineață când s-a sculat mai prost dispus și printr-un gest din deget al lui ați fi dispărut pentru totdeauna.
    Stalin nu a fost un tiran luminat, a fost un tiran sângeros, dar, trebuie să recunoaștem, a fost un tiran capabil.

    Eu nu am rude foști moșieri. De la strămoșii mei țărani am moștenit probabil o circumspecție sănătoasă față de conducători și intențiile lor de bine. Și încă un lucru, îmi dau seama că nu fac parte din peisajul capitalist actual, am fost crescut în socialism (nu mai pun ”așa-zisul” în față :)) și de acolo am rămas și cu unele apucături rele, dar mai mult cu unele bune, care nu mai sunt compatibile cu trendul de azi de la noi.

  6. D-le Liviu, ca o concluzie, privind marxismul ca pe un experiment, despre care nu o să ne pronunțăm însă dacă a reușit sau nu, hai să spunem câteva lucruri despre el doar pe baza învățămintelor pe care le-am tras din acest experiment:

    – Ați spus la un moment dat că Nicolae Ceaușescu nu este un model de urmat și sunt parțial de acord cu asta, nuanțând o să adaug că fostul președinte nu este un model de urmat întocmai, pentru că sub conducerea lui s-au realizat destule lucruri bune.
    – Dvs. îl dați exemplu pe Stalin ca model de urmat, el reprezentând, după dvs., calea pură, ca să-i spunem așa. Aici chiar nu sunt de acord cu asta, prea multă suferință și alienare a adus acest dictator.
    – Dl. Valerius a spus foarte bine ce a spus la un moment dat despre marxism și democrație și anume că marxismul trebuie să adopte în mod concret principiile democrației. Trebuie să existe niște libertăți certe, reale, cum ar fi libertatea cuvântului, dreptul la vot să poată să fie exprimat în mod real, dar și niște reguli certe cum ar fi aceea că pentru anumite funcții importante mandatele trebuie să fie limitate ca număr și ca timp, ca să se evite pericolul acaparării puterii de o singură persoană sau de o clică. Trebuie să existe însă și niște stricteți – statul socialist trebuie să aibă mecanisme de apărare solide. Nu în ultimul rând trebuie ținut cont de ceea ce v-am mai spus dvs. și d-lui Valerius despre religie.

  7. Deci Stalin a fost un tiran sângeros dar capabil, Ilya Ehrenburg un câine care lătra ţinându-i isonul iar Armata Roşie o bandă ticăloasă de violatori şi tâlhari.
    Exact asta spunea şi Hitler.

    Ce nu înţelegea fuhrerul era de ce şandramaua asta care era Uniunea Sovietica stalinistă nu se mai dărâma dracului odată sub canonada de fier şi foc a sutelor de divizii ale wehrmacht-ului ce se porniseră ca un uragan către Est.

    Acest mister l-a frământat pe Hitler până la moarte. În încercarea de a-i da o dezlegare el a recurs la argumentul rasial făcând afirmaţia că rasa germană s-a dovedit inferioară rasei slave.
    E într-adevăr un răspuns demn de un nazist.

    Noi ca marxişti trebuie să ne fundăm răspunsul pe argumente de altă natură, pe totalitatea faptelor istorice şi a conexiunilor dintre ele. Trebuie să luăm în consideraţie, puterea industrială, pregătirea de luptă a trupelor, înzestrarea armatelor cu tehnică de luptă, strategiile şi tacticile folosite de înaltele comandamentele militare, mijloacele de propagandă, starea de spirit a populaţiei şi a trupelor, capacitatea de conducere a liderilor politici etc.

    Războiul este tatăl lucrurilor spunea Heraclit la începuturile filosofiei greceşti şi singurul izvor de dreptate. Ne place sau nu, acesta este adevărul.

    Învingători în război sovieticii şi-au impus sistemul lor social pe bună dreptate în ţările eliberate de nazism.
    Socialismul a luat naştere astfel „de sus” şi „din exterior” în ţările Europei de Est.

    Dar victoria sovietică a dezvăluit ceva mai important decât toate acestea la un loc. A confirmat teza marxistă a superiorităţii socialismului faţă de capitalism. O putere industrială precum Germania cu o experienţă industrială mai mult decât centenară fusese învinsă în mod categoric de primul stat socialist al lumii.
    Îmi aduce aminte de celebra confirmare a teoriilor lui Einstein de către experimentele lui Arthur Eddington.

    Da, aceasta este realitatea, iar meritele lui Stalin nu pot fi negate.

  8. Domnule Liviu, fără ajutorul de război aliat, în majoritatea lui american, rușii ar fi clacat. Au primit avioane, tancuri, tunuri și câte și mai câte. Teoria dvs. e greșită. De fapt, am dat și cifre odată în legătură cu acest ajutor, pe blogul d-lui Valerius. Până la urmă, au trebuit să se unească vesticii cu esticii și să le dea din belșug primii celor de-ai doilea materiale de război ca să poată fi învinși nemții.
    Cea mai bună armată au avut-o nemții, un neamț făcea cât 3-4 aliați, dar cât de buni să fi fost nemții și tot nu aveau cum să câștige la ce putere reprezentau luați împreună Aliații.

    ”Deci Stalin a fost un tiran sângeros dar capabil, Ilya Ehrenburg un câine care lătra ţinându-i isonul iar Armata Roşie o bandă ticăloasă de violatori şi tâlhari. Exact asta spunea şi Hitler.”

    Domnule Liviu, problema nu e de ce spun eu sau Hitler, problema e că ce e scris mai sus e parțial adevărat, integral adevărat pentru primele două afirmații și într-o măsură destul de mare adevărat pentru ultima afirmație. Nimeni nu neagă efortul de război al rușilor și pierderile imense pe care le-au suferit, numai că au rămas în istorie și pentru violuri, crime și hoții. Tot pe blogul d-lui Valerius am dat statistici pentru grozăviile pe care le-au făcut rușii în Germania, după ce au invadat-o.

    Dvs. vreți să trăiți într-o lume idealizată, cu Stalin Făt-Frumos, Armata Roșie cea dalbă și Ilya Ehrenburg un activist binevoitor. Ați romanțat stalinismul și ați scos o versiune de basm. Dacă dvs. vă face plăcere să credeți așa ceva, e dreptul dvs., dar atunci nici să nu condamnați pe alții, ca mine, care nu cred așa ceva dintr-un motiv foarte simplu: nu e adevărat.

    Eu, citind de ceva timp scrierile dvs., sunt convins de bunele dvs. intenții, de umanismul și puritatea convingerilor dvs., dar nu pot fi de acord cu dvs. în privința lui I.V. Stalin, pe care dvs. l-ați reabilitat romanțându-i existența, în timp ce până și rușii lui tot de tiran sângeros îl țin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s