Că tot veni vorba de Ceaușescu …

Dor de Ceaușescu
 
Articol semnat de Florian Bichir || 23 iulie 2010
 
Deşi aproape jumătate din viaţă mi-am petrecut-o sub Nicolae Ceauşescu, nu l-am văzut în carne şi oase decât o singură dată, la deschiderea oficială a Palatului Copiilor în 1986, care pe atunci se numea Palatul Pionierilor şi Şoimilor Patriei. Am făcut repetiţii în cinstea “Marelui Cârmaci” vreo trei zile de mi-a venit rău.

Până în 1989, eu l-am urât sincer pe Ceauşescu. Îmi era frig în casă, îmi făceam lecţiile pe întuneric, la televizor nu aveam ce să văd, cu excepţia programelor bulgăreşti şi chiar ruseşti. Vedeam cum părinţii mei se chinuiesc să ne pună o bucată de carne pe masă şi seară de seară, inevitabil, îl înjuram pe Ceauşescu în timp ce ascultam “Europa Liberă”. Nu, nu-i vreun gest de frondă, de disidenţă, ci simpla realitate.

Dramatic este că, iată, după 20 de ani, conducătorii noştri, politicienii, sunt nişte bieţi epigoni în comparaţie cu Ceauşescu. Cu realizările lui! În raport cu hoţia practicată astăzi, Ceauşescu pare un ascet, un călugăr. Nimeni nu mă va convinge vreodată că regimul Ceauşescu, la fel ca şi comunismul, a fost benefic pentru poporul român. Însă clica venită la putere după 1989 începe să te facă să-l vezi cu alţi ochi pe fostul dictator comunist. Să-i apreciezi unele calităţi.

Dezgroparea lui Ceauşescu e poate simbolică. Le arată românilor de unde au plecat şi cât de rău au ajuns. Poate mai rău ca-n 1989! Iar politicienii ar face bine să se uite-n ochii strigoiului!” 

sursa: ”Libertatea” online

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s