Eu, cavaler pe bicicletă! :)

Când scrii de unul singur, pe blogul tău, se pare că la un moment dat ajungi într-un punct când simți că nu prea mai ai ce spune. Acest punct l-am atins și eu acum. Este adevărat, și timpul meu, acum, este extrem de limitat, sunt în sesiune (ultima!), la master, sesiune venită pe o perioadă destul de grea la serviciu, ceea ce face ca sesiunea aceasta să fie una de ajuns de agitată pentru mine.

În altă ordine de idei, pe lângă centrul din partea stângă a Herăstrăului, cum intri pe intrarea de la Charles de Gaulles, de unde poți obține pe baza cărții de identitate, pentru două ore, o bicicletă, s-a mai înființat unul pe partea dreaptă, de unde poți obține o bicicletă în aceleași condiții. Bicicletele de la acest ultim centru sunt bune, mai de calitate decât cele de la primul centru, pe pancartele atașate pe aripa de la roata din spate sunt trecute sigla și denumirea băncii Raiffeissen, probabil banca a fost un sponsor principal al acestei acțiuni. Am luat ieri și azi o bicicletă de la centrul care s-a înființat recent. Când eram puști am mers mulți kilometri cu bicicleta. Senzația e minunată când te plimbi cu bicicleta prin parcuri sau în natură. Ai o senzație de libertate care nu are egal. Probabil, pe vremuri, cavalerii se simțeau la fel când își călăreau bidiviii! 🙂

P.S. Am (re)văzut filmul “Unforgiven” aseară (nu prea a fost chiar o revedere, pentru că prima dată l-am văzut pe bucăți, învățam sau ceva de genul ăsta). Tare!

O scenă din film:
La un moment dat, personajul interpretat de Clint Eastwood, abțiguit, intră în bar, cu pușca de vânătoare în mână și întreabă: “Cine-i proprietaru’?” Acesta iese în față și Clint îl împușcă. Șeriful, interpretat de Gene Hackman, care era în bar cu toată potera lui, scrâșnește din dinți către personajul interpretat de Clint: “Ești un laș, ai tras într-un om neînarmat!”, la care acesta răspunde: “Ar fi trebuit să aibă o armă, dacă și-a agățat cadavrul prietenului meu de localul lui!”. Apoi Clint îi spune lui Gene că a venit să-l omoare, pentru că i-a omorât prietenul (localul era plin de poterași!) și în cele din urmă îl babardește și pe acesta. Supercul, frate!

5 responses to “Eu, cavaler pe bicicletă! :)

  1. Draga domnule Bogdan,

    Sentimentul de epuizare ideatică vă încearcă din cauză că ocoliţi subiectele arzătoare ale zile, frământările sociale, minciunile guvernanţilor, pauperizarea unor pături din ce în ce mai largi de populaţie, drama omului simplu abandonat , refugiindu-vă în literaturizarea unor reverii cu valoare strict subiectivă. Un fel de ţara arde şi baba se piaptănă. Domnule Bogdan, dvs. sunteţi un intelectual dotat cu talent literar şi cu capacitatea intelectuala de a înţelege drama poporului din care ne tragem cu toţii. Acum este nevoie de dvs. să apăraţi cu condeiul dreptul acestui neam năpăstuit la viaţă demnă, la un standard de trai care nu poate coborî mai jos decât atât decât cu preţul vieţii unor amărâţi care în fond nu au nici cea mai mică vină. Cine mai simte româneşte, şi eu văd că dvs. nu vă este străin sentimentul românesc al fiinţei, are datoria să facă tot ce este omeneşte posibil pentru a apăra neamul de urgia represiunii economice. Gandhi spunea undeva că sărăcia este cea mai crudă formă de violenţă.
    Astăzi neamul din care venim este împins spre sărăcie cu dispreţ şi batjocură atât de forţe din interior cât şi din exterior.Este de datoria noastră să ne ridicăm în apărarea sa măcar cu condeiul dacă nu cu arma.

  2. Domnule Liviu,

    În primul rând vă mulţumesc pentru aprecierea pe care mi-o arătaţi, şi care mă onorează.
    În principiu, eu nu sunt ostil comunismului. Nu sunt străin de drama poporului român, şi nu pot să nu văd că bogaţii de acum şi-au adunat bogăţiile prin furt şi înşelăciune, furând din ceea ce poporul român a realizat până în 1989.
    Am observat încercarea de revenire a PCR-ului sau, cum s-a numit până mai deunăzi, NPCR. Nu cred că vor fi lăsaţi comuniştii să candideze şi nici nu văd să pornească aceştia o revoluţie, în condiţiile actuale.
    Dacă printr-o minune PCR-ul ar fi lăsat să candideze şi ar câştiga alegerile, atunci ar trebui, conform doctrinei, să purceadă, de la început, la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie şi la restabilirea statului de drept, asta însemnând şi cercetarea modului cum s-au făcut mai marile sau mai puţin marile averi, după 1989.

    Învăţând din greşelile din trecut, comuniştii ar trebui să statueze că vor permite:

    – Libertatea cuvântului
    – Alegeri libere
    – Libera circulaţie a persoanelor
    – Libertatea religiei

    Sintetizând, comuniştii trebuie să se înveţe cu valorile democraţiei, cu cele vechi, de la grecii antici, şi să înveţe să le respecte.

    Oricum, dacă mâine PCR-ul ar candida, ţinând cont de dezastrul la care ne-au adus găştile care ne conduc după 1989, ar fi foarte posibil să votez cu candidaţii acestui partid, cu singură condiţie, să am cât de cât credinţa că partidul comunist ar respecta valorile mai sus menţionate.

  3. Dacă PCR-ul s-ar angaja să respecte jocul democratic, una din consecinţe fiind încercarea (mă îndoiesc că forţele burgheze, cum le numiţi dvs., d-le Liviu, ar lăsa PCR să candideze sau, dacă l-ar lăsa, l-ar fura la greu) de a participa la alegeri, lucru care s-a şi întâmplat, din câte înţeleg eu din proclamaţia din martie, de pe sait, atunci PCR-ul ar trebui să renunţe la lupta de clasă şi ar trebui să renunţe şi la saltul către societatea comunistă, ca societate fără clase şi fără guvern, o fantezie, o chestiune irealizabilă, oricum, după mine, care contrazice natura umană, oamenii niciodată nu o să ajungă să aibă o conştiinţă pe măsura idealului de societate comunistă, o utopie, ceea ce ar însemna o reformă drastică a doctrinei marxiste … PCR ar trebui să se mulţumească numai cu societatea socialistă … A, şi PCR ar trebui să renunţe şi la ideea de extindere la scală universală a comunismului …

    Dvs., d-le Liviu, aţi vota cu PCR-ul, dacă acesta ar fi lăsat să candideze? Sau rămâneţi axat pe ideea de luptă de clasă, de revoluţie? …

  4. … Lucrurile sunt ale nabii de complicate cu PCR-ul şi cu marxismul … Dvs., marxiştii, trebuie să ajungeţi la un numitor comun. Momentul de care ar trebui să profitaţi, într-un fel sau altul, a venit. A te limita numai la a scrie articole nu mai e de ajuns. PCR ar trebui să se facă remarcat acum. De exemplu, ar trebui să participe la manifestaţiile antiguvernamentale sau … să pornească o revoluţie! 🙂

    Există o mare problemă, o contradicţie ideologică între marxist-leniniştii de talia dvs., d-le Liviu, şi marxiştii care vor reforma marxismului, precum cei care au elaborat proclamaţia din martie, postată pe saitul PCR …

  5. Partidul Comunist Român a decedat în 1989 în mod laş atunci când nu a pus mana pe arme pentru a-şi apăra existenţa şi idealurile.Orice încercare de reînviere, pe hârtie, a defunctului PCR este superfluă.Singurul mijloc prin care poate lua naştere un partid revoluţionar al clasei muncitoare este lupta şi numai lupta. Un astfel de partid nu are nevoie de aprobare de la clasa burgheză pentru a fiinţa,ci el se autoimpune prin forţa faptelor în conştiinţa clasei muncitoare şi implicit în spaţiul politic.
    În actuala conjunctura nu mai este vreme de politicianism. Nu se pune problema ca stânga radicală să profite de situaţie, ci de a face ceva, cei ce simt romaneşte, pentru a salva ţara de la dezastru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s